Fericirea de a cumpăra

Trebuie să recunosc că mi-a schimbat ideea de meditaţie o fotografie văzută pe internet în dimineaţa asta pe care o voi ataşa meditării mele. E vorba de plăcerea de a face cumpărături şi efectele mersului la cumpărături pentru multe persoane, tot mai multe. Se numeşte oniomanie dependenţa asta de cumpărături.

E un fenomen cu multe implicări şi mai ales cu o istorie interesantă pe care sigur nu aş putea să o cuprind în postarea aceasta. E o „afecţiune modernă” nu o găsim cu foarte mult timp în urmă şi unii specialişti spun că a apărut cam în aceeaşi vreme cu supermarketurile. E clar că dacă nu originea măcar puternica expansiune a fenomenului se datorează societăţii de consum care este vizibilă mai ales în postmodernism.

Suntem bombardaţi cu imagini care arată oameni fericiţi la cumpărături. Toate reclamele sunt gândite în aşa fel încât să credem că acele cumpărături ne fac fericiţi. Magazinele invertesc sume uriaşe în reclamă, bannerele sunt imense şi viu colorate, produsele pe raft să nu credeţi că sunt aruncate oricum acolo, e foarte bine studiată treaba poziţiei produselor expuse, apar tot felul de etichete care aproape trag de noi. Adesea se fac „promoţii” menite să atragă atenţia, se folosesc reclame luminoase, standuri de promovare, tot felul de săgeţi, leduri, mirosuri, indicatoare, melodii… orice ar putea atrage consumatorul acolo. Pentru ei noi suntem doar nişte cifre care trebuiesc adunate la afacerea lor.

Proiectarea imaginii de fericire a celor care fac cumpărături în orele de maximă audienţă de pe televiziune e foarte convingătoare. Nu pleacă omul a doua zi la cumpărături dar îşi fixează tot mai adânc în minte că făcând cumpărături va fi fericit. Asta face pe cei mai mulţi oameni să trăiască pe zero, adică ce câştigi cheltui tot.

Un alt adevăr e că ţinta cea mai vânată dar şi cea mai vulnerabilă al lor este femeia. Şi se pare că au studiat foarte bine psihicul acesteia. Studiile spun că mai mult de 50% din femei simt o plăcere mai mare pentru cumpărături decât pentru sex. Citez unul din aceste studii că sunt multe: „Femeile din Marea Britanie sunt de părere ca o partidă de shopping este mai satisfăcătoare decât o partidă de sex! Vestea nu poate decât sa îi supere sau să-i surprindă pe bărbaţi. Pe noi, celelalte femei, nu ne surprinde rezultatul acestui studiu, pentru că şi noi credem de multe ori la fel. Mai bine de 50% dintre femeile care au răspuns in cadrul unui studiu realizat in Marea Britanie de postul de televiziune TLC au declarat că preferă o partidă serioasă de shopping uneia de sex. Cele 2000 de femei care au participat la studiu erau toate într-o relaţie, aşadar aveau parteneri stabili. Cu toate acestea, 55% dintre ele s-au declarat nemulţumite de performanţele iubiţilor. Un alt rezultat al studiului a relevat că şi gândurile femeilor se îndreaptă mai des către shopping – de 6 ori pe săptămâna – mai degrabă decât către sex – doar de 4 ori pe săptămâna. Putem spune oare că shoppingul este un fel de… adulter?” scrie Yahoo News. Asta nu prea bucură bărbaţii dar este o realitate. Eu am văzut-o cu ochii mei în câteva cazuri. Recent în Braşov în H&M am văzut o persoană care pur şi simplu era în extaz, nu exagerez, fericire pe chip, pupilele dilatate, nările lărgite, respiraţie accelerată, roşeaţă în obraji etc. A ajuns în holul mare, a lăsat punga de cumpărături jos şi a scos o chestie care semăna a rochie de fapt era un fel de guler de pulover ceva mai lung, se uita la acea rochie (dacă aşa s-o fie chemând) şi pur şi simplu era în extaz.

Ce se întâmplă de fapt. Ce crează această plăcere extraordinară care rivalizează cu plăcerea sexuală? De unde senzaţiile acestea?

Potrivit unui nou studiu, persoanele materialiste sunt mai satisfăcute adesea de faptul că îşi doresc anumite produse, fiind mai puţin fericite atunci când le obţin. Plăcerea anticipării momentului vine din credinţa că produsele pe care nu le au le vor schimba vieţile în bine. „Imaginarea momentului achiziţiei aduce o senzaţie de fericire temporară oamenilor materialişti, deoarece aceştia tind să se gândească mai mult la acel moment, iar aceste gânduri pot îmbunătăţi starea de bine“, explică Marsha L. Richins, conducătorul studiului, citată de site-ul redorbit.com Problema este că astfel de stări au o durată de viaţă scurtă. „Deşi materialiştii încă experimentează emoţii pozitive după o astfel de achiziţie, aceste emoţii sunt mai puţin intense decât cele dinainte de a obţine produsele“, spune Richins citat de Adevărul.

Când priveşti fotografii cu tema shopping, ţi se oferă, parcă, o imagine a bucuriei, a plăcerii; tinere femei (iarăşi stereotipurile…) vesele, încântate, surâzătoare, cu mulţumirea întipărită pe chip; duc câteva sacoşe elegante şi, după cum arată, parcă ar face lucrul cel mai plăcut  din câte există pe lume. Mesajul e clar: cumpărăturile sunt o plăcere, o activitate reconfortantă, agreabilă, care te face să te simţi minunat. Cum ar putea aşa ceva să fie o boală?

Oniomaniacii pot dedica mult timp studierii magazinelor, anticipând plăcerea de a cumpăra (până aici nu e nimic în neregulă), dar ceea ce îi distinge de persoanele obişnuite este faptul că ei încearcă o nevoie irepresibilă, o dorinţă copleşitoare, obsedantă, de a cumpăra ceva. Urmează actul propriu-zis al cumpărării, ce le induce o stare pe care majoritatea cumpărătorilor compulsivi o descriu ca fiind extrem de incitantă, după care mulţi dintre ei încearcă sentimente de amărăciune, dezamăgire, ruşine de ei înşişi. Şi lucrurile continuă la fel, lună după lună, an după an, cu efecte uneori foarte grave.

Specialiştii au încercat să afle dacă aceste comportamente care apar la maturitate sunt cumva asociate cu traume psihice suferite în copilărie. Părerile profesioniştilor sunt împărţite: unii afirmă că în trecutul celor ce suferă de CBD se găsesc deseori suferinţe psihice determinate de singurătate, de sentimentul de a nu fi luaţi în seamă, de lipsa afecţiunii din partea părinţilor; aceste persoane suferă nu rareori de o stimă de sine scăzută, pe care încearcă să o „trateze” prin cumpărături. Mai ales cei care au în general probleme cu controlul impulsurilor şi care au şi afecţiuni asociate, de genul anxietăţii şi al depresiei, încearcă acest gen de „terapie”, care  nu face decât să le agraveze problemele. Alţi psihologi şi psihiatri susţin însă că aceste aspecte nu caracterizează pe toţi cei ce suferă de CBD, deci teoria traumelor psihice din copilărie ca sursă a CBD la maturitate are o valabilitate limitată. (Scrie Descoperă.ro)

Hai că am zgâriat coaja problemei. Continuăm mâine.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply