Vedetele din noi

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Romani 12:2

Era dimineaţă, eram pe peronul gării din Mediaş, peronul „mustea” de elevi care mergeau la şcoala din Târnava. Unii îi mai spun şi „academia din Proştea”. Multe fete şi mulţi băieţi care aşteptau trenul şi conversau în acelaşi timp. Despre conversaţii poate altă dată dar mi-a atras atenţia felul lor de a se purta. Băieţii se puteau toţi încadra la categoria „şmecheraşi” iar fetele la categoria vedete TV. Machiaje aproape la perfecţiune, tocuri din alea de se poartă doar pe sticlă, accesorii şi poşetuţe imitaţie de branduri importante, gesturile toate copiate de la vedetele preferate, părul vopsit de la 16 ani şi desigur, aere de vedete. Caiete sau cărţi nu aveau cum încăpea în minusculele poşete, acolo nu era loc decât pentru telefonul cu un hectar de ecran şi poate un pachet de batistuţe.

De la imaginea asta am rămas toată ziua cu gândul la cât de mult ne influenţează televiziunea viaţa în rău. Acolo pe peron erau nişte copii care şi-au cam ratat startul în viaţă, nu mă refer la toţi ci la majoritatea dintre ei, dar per ansamblu situaţia e mult mai dramatică. Uitatul la TV nu se împacă nici cu munca nici cu învăţatul. Modelele de la TV nu inspiră nici dorinţă de afirmare prin performanţă, nici poftă de muncă. Privitul la TV paralizează şi cel mai mic vlăstar de creativitate, dorinţă de învăţare sau de muncă şi în acelaşi timp deformează pentru totdeauna vieţile celor ce îi acordă timp.

Situaţia asta văzută pe peronul gării nu e deloc una izolată nici la zona numită „Proştea” nici la categoria de vârstă, nici la o religie sau alta. Este una destul de generalizată pentru că, nu, oricât de sărac ar fi omul, chiar dacă nu are bani de haine sau de întreţinere, dar un abonament la cablu şi o plasmă trebuie să fie în casă. Statisticile publicate săptămâna trecută spun că suntem cei mai tari, noi românii spulberăm în clasament orice altă naţie de oameni la numărul de ore petrecute la televizor 326 de minute pe zi adică mai mult de 5 ore jumătate/locuitor. Ei bine asta nu poate rămânea fără urmări. Ce seamănă omul aceea va culege. Seamănă televizor şi vedete asta va culege. Baiul mare e că vedetele de acolo sunt „scursuri ale societăţii” sunt curve (masculine si feminine), sunt nonvalori, sunt oameni uşori, sunt oameni instabili. Nu ajung vedete oamenii muncitori, olimpicii, credincioşii, performerii, oamenii echilibraţi. Aşa că modelele de acolo vor fi copiate şi vom deveni o ţară de cocalari şi piţipoance. Asta e jalnic, absolut jalnic. Mi-e milă de copii mei când mă gândesc la viaţa lor de adult şi mă rog ca Dumnezeu să-i păzească. Munceşti o viaţă să-i educi cum trebuie apoi le suceşte capul vreun şmecheraş din ăsta sau vreo piţi şi te zgârii pe ochi de necaz să-ţi vină acasă ficioru cu vreo „vedetuţă” din asta să ţi-o prezinte ca „iubita mea”. Da, mari încercări ne aşteaptă ca părinţi.

poze-cu-telefonulProblema mare e că ceva din stilul „vedetelor”  e copiat şi în biserică. Tot mai multe poze stil „piţi” apar pe profilurile de facebook ale fetelor din biserică, tot mai multe poze în stil „coca” ale băieţilor din biserică apar pe profilurile lor mai mult chiar şi familii adoptă stilul acesta. De fapt e inevitabil, e natural, dacă asta „bagi în maşina de tocat” tot asta să iese,nu poţi toca carne şi să iasă prune tocate pentru gem. Stilul TV ne afectează dramatic bisericile. Odată în viaţa personală, apoi în cea bisericească pentru că, nu?, biserica e formată din noi, aşa cum suntem. Aşa apar lumini colorate şi reflectoare, că e necesar la intrarea vedetelor sau la interpretările lor să fie prezenţă scenică. Aşa apar ritmuri si melodii asurzitoare, pentru că unde e vedeta e bucurie, aplauze, zgomot, flashuri, transmisii live. Aşa apar oameni care strigă şi zbiară când predică sau cântă, că trebuie să te faci remarcat, trebuie să ieşi în evidenţă, trebuie să şochezi pentru a focaliza pe tine reflectoarele.

Şi dacă efectele televiziunii s-ar opri aici ar fi oarecum bine dar în conformitate cu acel stil apare curvia, cearta, divorţul, scandal, toleranţă la păcat, considerarea drept buni a celor ce păcătuiesc, mândria, fala, certuri de fraţi, conflicte etc. Pentru că nu poţi împrumuta doar ceva selectiv. Televizorul când dă, dă tot pachetul nu doar ceva din el. Mulţi cred că pot selecta dar amarnic se înşeală. Priviţi realist în viaţa voastră şi a celor din jurul vostru. Observaţi efectele televiziunii? Să dea Domnul ca la voi şi familiile voastre să nu fie vizibile sau să fie foarte puţin.

Versetul citat ne îndeamnă să nu ne potrivim chipului veacului acestuia ci să ne transformăm. Avem chemarea la conştienţa realităţii în care trăim, la înţelegerea acesteia şi la o transformare „împotriva curentului”. Scopul nostru trebuie să fie în a ne transforma în asemănarea cu Dumnezeu nu în asemănarea cu vedetele. Desigur că asta e o chestie învechită şi nu mai este de actualitate, nu ne scoate în evidenţă pe noi, nu ne pune în lumini favorabile, nu ne face vedete,dar asta e calea spre purificare sufletească, spre linişte în inimi, case, biserici si societate. Asta e metoda prin care ne împlinim menirea pe pământ.

Cum se face asta?… Cred că destul de simplu. Dăm televizorului timpul pe care îl acordăm Bibliei şi Bibliei timpul pe care îl acordam televizorului. Ăsta e primul pas, de ceilalţi nu mă preocup. O să îi descoperiţi cu siguranţă singuri. Doamne ajută-mă să fac cum am spus.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply