Hai copii la joc, vieţile pe foc…

Vă mai amintiţi de jocurile din copilărie? Toate implicau acţiune, gândire, trăire. Erau pline de provocări şi multe din ele erau inventate sau ajustate de „gaşca” care le juca. În plus jocurile erau doar o parte a vieţii pentru că mai era şi munca luată în calcul, trebuia să ajutăm la diferite treburi  în casă şi la câmp, aşa se făcea că începutul şcolii toamna, ne găsea „prăjiţi bine”. Nu se gândeau părinţii ca odată cu începutul şcolii să nu ne mai pună la nimic, doar să învăţăm ci munca continua şi după ce mergeam la şcoală. Unii ar zice că era rău, eu zic că era infinit mai bine decât varianta pierderii vieţii prin jocurile de calculator. Cel puţin trăiam, trăiam o viaţă a noastră, inventam, gândeam, alergam, munceam, visam, plănuiam lucruri pe care jocurile pe calculator la elimină drastic.

Jocurile pe calculator pune vieţile pe foc, arde efectiv capacitatea oamenilor de a gândi, de a îşi imagina, de a visa, de a inventa. Mai mult nici de muncă nu mai îndrăzneşti să îi spui unui copil dependent de jocuri. Alergat? Ce e aia, la ce ajută? Şi dincolo de toate acestea vieţile pot fi aruncate în iad pentru că mintea lor în loc să fie înnoită în fiecare zi, este educată spre rău, distrugere şi violenţă. Despre asta vom discuta zilele următoare.

Ca să faceţi un test cu copilul vostru opriţi-l de la jocuri instant, pe neanunţate de câteva ori şi notaţi undeva reacţiile. Cum se simte după? Cum reacţionează? Este agitat? Este roşu la faţă? E gata de ceartă? Loveşte masa sau alte obiecte? Îţi reproşează? Îţi „aruncă săgeţi cu privirea”? Astea sunt semne că este prins, că este transformat aşa cum creatorii jocurilor au plănuit şi că pentru binele lui trebuie să discutaţi şi să decideţi ce este de făcut.

Problema nu e neapărat la jocuri. Pare trist şi este, dar adevărata problemă pentru aceasta dependenţă nu sunt jocurile pe calculator, ci motivele pentru care omul preferă să fugă de realitate şi să îşi creeze una virtuală, aproape fiecare jucător (şi adulţii) fug de realitate în jocuri. Acolo au o lume în care sunt acceptaţi, acolo cei cu o stimă de sine foarte scăzută au performanţele cele mai mari. Acolo furia acumulată în viaţa reală se descarcă prin sute şi mii de gloanţe şi bombe, acolo incapacitatea de a relaţiona se transformă în aventuri. În jocuri copiii dar şi adulţii îşi crează o realitate a lor în loc să se adapteze unei realităţi a vieţii.

Jocurile video “constituie pentru ei un mijloc de a pune intre paranteze, preţ de câteva ceasuri, dificila realitate. Ecranul devine refugiul lor secret unde încearcă să uite tot ceea ce îi sperie.” Jocurile devin un calmant pentru insecuritatea lor la toate nivelele: familial, social şi economic. Când adolescența vine cu angoasele ei specifice, și un tânăr nu ştie să le depăşească, îşi găseşte confortul în faţa ecranului pentru că jocurile le “alimentează” stima de sine. În timp ce părinţii îşi fac griji pentru viitorul său, iar el se întreabă ce va face în viaţă, jocurile îl liniştesc: de fiecare dată când depăşeşte o etapă, primeşte mesaje de încurajare din partea calculatorului, noi puncte de viaţă şi rezistenţă şi chiar felicitări de la ceilalţi jucători dacă joacă în reţea. O ocazie de a se simţi în sfârşit apreciat, nu doar ca un elev mediu sau mediocru care “dacă va continua tot aşa, nu va face nimic in viaţă”. (“Psihologia jocurilor video” de Serge Tisseron)

Jocuri, jocuri, dar nu-i de joacă. Bertte Wild, un cercetător în psihiatrie la Facultatea de medicină din Londra, a consultat treizeci de dependenţi de internet. La douăzeci şi cinci dintre ei a diagnosticat un sindrom depresiv, la câţiva a descoperit alterări ale personalităţii. “În cadrul studiului nostru, am constatat că ei corespund tuturor criteriilor de diagnosticare a unor afecţiuni psihice. Din nefericire, sunt oameni la care dependenţa de internet sau de jocurile pe calculator se manifestă foarte puternic, ei nefiind conştienţi de afecţiunea psihică pe care o trăiesc. Dacă li se oferă o terapie specifică pentru dependenţii de internet, li se creează posibilitatea de a primi ajutor. În prezent însă, aceste oferte de ajutor nu sunt din cale afară de generoase.” (Formula AS)

Jocurile video pun la propriu și la figurat viețile copiilor pe foc.

Continuăm mâine…

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply