Scriam ieri despre câteva pericole ale desenelor animate în viaţa copiilor noştri şi cât de tare desenele animate deformează percepţia lor despre realitate şi mai ales despre bine şi rău şi despre curat şi necurat. Am văzut că rezultatele nu sunt de dorit dar înainte de a da câteva sugestii despre ce putem face în acest sens vă cer permisiunea da a vă mai prezenta încă un aspect deosebit de grav al desenelor animate – distorsionarea noţiunii de adevăr şi normal.
Un punct în care aceste producţii atacă cu îndârjire este distorsionarea adevărului şi a normalului. În desenele animate toate sunt anormale. Deşeurile devin jucării simpatice chiar dacă reprezintă bucăţi de brânză împuţită, cutii de conserve ruginite, viermi oribili sau orice altă formă de deşeuri. Răul devine bun, paranormalul şi anormalul devin normale ele sunt prezente în toate desenele animate şi copiii sunt foarte dezamăgiţi când aceste lucruri nu se pot întâmpla în realitate şi unii din ei se vor focaliza pe încercări nenumărate de a produce prin incantaţii sau alte lucruri aceleaşi efecte.
Adevărul este puternic contestat de desenele animate. Când citeşti o carte de basme imaginaţia dă chip unor personaje într-un mod constructiv dar ţinând cont de sistemele de valori ale acelui copil pe care mama şi tata le-au plantat în mintea lor. Când vizionează desene animate sistemele lor de valori (aşa firave cum sunt) sunt brutal contestate şi înlăturate de „realităţi” create de producători. Ei trăiesc într-o viaţă confuză. Pe de o parte părinţii le cer anumite norme şi limite sociale, pe de altă parte la desene li se prezintă un alt mod de comportament. Ei nu au discernământul să aleagă unde este adevărul şi vor înclina să creadă „ce au văzut”. Cum educaţia părinţilor nu se mai prea bazează pe exemplu vor crede ceea ce văd la TV. Problema e că la tv adevărurile sunt alterate. Acolo banii se obţin prin vrăji şi puterea la fel.
Pe micul ecran totul se învârte în jurul banilor, plăcerii şi puterii. Banii devin sensul oricărei activităţi iar puterea este asociată cu deţinerea de bani. Scopul este ca personajele lor să fie puternice şi să exercite această putere asupra altora. Munca nu este văzută ca o virtute şi consumerismul este plantat în mintea lor. Dacă au anumite jocuri acolo câştigă monede virtuale pe care trebuie să le cheltuie în întregime.
Deşi mai este mult de vorbit voi trece la ceea ce am promis pentru că săptămâna asta vom aborda televizorul ca ansamblu și mai avem timp de discuţii. Deci: Ce putem face? (voi cita aici multe din recomandările domnului Virgiliu Gheorghe (doctor în bioetică)
Eliminarea factorilor de risc. Factorii de risc sunt:desenele, jocurile pe calculator, stresul, lipsa dialogului cu părinţii, certurile din familie ascultarea muzicii la căşti, modelul negativ oferit de părinţi. Trebuie să decizi tu ca părinte, nu cere copilului să renunţe la desene, nu va putea fie că e prea mic pentru a face judecăţi de valoare, fie că e prea prins şi dependent. Taie ceea ce face rău copilului tău.
Diminuează efectele televizorului. Pentru asta e nevoie să aloce părinţii timp şi efort, trebuie să iasă cu copiii în natură şi să îi integreze în lucrul pe care îl au de făcut prin activităţi pe măsura puterii şi capacităţii lor. Nu uitaţi că recent s-a descoperit că ADHD-ul este puternic ajutat dacă nu chiar şi generat de televizor.
Mediul prielnic. Armonia din casă, înţelegerea cu părinţii, cadrul familial liniştit, viaţa interioară bogată şi intensă, legătura cu Dumnezeu şi prezenţa credinţei în familie, comunicarea normală, liniştită din casă. Toate contribuie la recuperarea copilului şi la clădirea unui om cu principii puternice şi cu valori sănătoase.
Rolul părinţilor. Copiii învaţă cel mai bine după model. Dacă desenele animate sunt prezente, vor învăţa după acele modele. Dacă părinţii sunt prezenţi ei de acolo vor învăţa prin însuşirea (inconştientă în primă instanţă) a modului în care vor relaţiona cu lumea
Stimularea gândirii. La televizor copiii nu gândesc, acolo li se dă de-a gata ce au gândit alţii şi li se plantează direct în subconştient pentru că e mare cantitatea de informaţii dar şi pentru că ei nu au încă capacitatea să deosebească şi să aleagă. Copiii trebuiesc stimulaţi să gândească. Trebuie să îi învăţăm să pună întrebările corect şi să vorbească problematizând. Trebuie să îi învăţă, să planifice şi să ducă la bun sfârşit o sarcină. Trebuie să îi provocăm să gândească şi contextual şi la ce se întâmplă în jurul lor şi cum viaţa lor poate afecta viaţa altora. Asta se poate face mai ales prin lectură dar şi prin jocuri, muncă, călătorii etc.
Integrarea. Copiii trebuiesc integraţi în activităţile părinţilor. Fie că e la bucătărie cu mama sau la reparat ceva cu tata, în grădină, în atelier, oriunde este activitate este bine ca ei să fie integraţi şi să înveţe în acest fel să fie responsabili. Numai aşa vor învăţa să muncească şi să devină responsabili şi mai ales vor destructura ceea ce desenele le-au transmis că banii pot apărea cu o vrajă. Trebuiesc susţinuţi şi uneori constrânşi să ducă la final lucrul încredinţat.
Plantarea valorilor spirituale. Cu siguranţă v-aţi lovit de aceleaşi probleme ca şi mine dacă aţi lăsat copilul la desene duminica, nu mai pot să îl smulgi de acolo să mergi al biserică. Vraja e puternică şi ruptura e dureroasă aşa că am ales să nu se uite la nimic duminica. Mai mult, rugăciunea frecventarea bisericii, lecturarea scripturii fac minuni în vindecare minţii micuţului (atâta vreme cât comportamentul părinţilor este unul de respect faţă de Dumnezeu) copiii vor învăţa că vrăjile şi trucurile au ceva rău în ele.
Simt că abia am zgâriat vopseaua în această problemă dar mai avem timp încă de discuţii.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.