Vindecarea de credulitate

Spuneam ieri că oamenii sunt tot mai creduli într-o epocă a certitudinilor, a cercetării şi a dovezilor. Deşi ştiinţa a progresat foarte mult totuşi mii de oameni merg la moaştele unor sfinţi care ar avea efecte magice. Deşi cercetările confirmă că scade credinţa în România se încep a construi o biserică nouă la fiecare 3 zile. Deşi există tone de informaţie şi această informaţie e foarte accesibilă oamenii sunt păcăliţi aproape ruşinos. Deşi actele medicale au ajuns datorită cercetării la nivele pe care nimeni nu le visa totuşi oamenii sunt amăgiţi să pună un pahar cu apă în faţa televizorului ca să capete cine ştie ce proprietăţi vindecătoare.

Exemplele pot continua, toate însă au de a face cu credulitatea. Nu doar în domeniul religios e o mare doză de credulitate ci şi în viaţa de zi cu zi. Numai să apară ceva pe Naţional Geografic că e acceptat fără discuţie de oamenii care urmăresc postul. Dacă apare ceva la televiziunea faţă de care eu am simpatii cu siguranţă e demn de încredere şi sunt gata să mă cert cu oricine pentru a dovedi cât de „valabilă” e informaţia.

Aşa se face că oamenii sunt creduli cu privire la promisiunile electorale, la pseudo descoperiri, la tot felul de „farse” religioase, la tot felul de „preaînţelepţi” şi la multe, multe alte aspecte la care nu există suport.

Credulitatea are întotdeauna de a face cu un păcălitor. Cineva vrea să ne amăgească pentru a obţine anumite beneficii. Îmi amintesc de „minunea unei icoane care plângea” care a fost demontată de unul din vizitatori care a descoperit pompiţa de apă montată în ramă. Când vorbim de credulitate vorbim şi de cineva care câştigă de pe urma acesteia. Credulitatea e păguboasă pentru că cel credul rămâne fără ceva, este înşelat. Fie că e vorba de chestiuni religioase sau de orice altă natură credulitatea costă de aceea e nevoie să găsim soluţii pentru a ne vindeca de ea.

Credinţa. Primul şi cel mai important tratament care trebuie aplicat credulităţii este credinţa. În domeniul religios sunt adesea confundate dar sunt totuşi oponente una alteia. Credinţa va demonta repede credulitatea care este o credinţă falsă. Oameni care cred în tot felul de efecte speciale pentru că le este greu să creadă Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este, au nevoie de minuni, de efecte, de senzaţii. Credinţa va spulbera credulitatea şi va face omul mult mai înţelept.

În Efeseni textul citat ieri continuă să spune: Efeseni 4:14  ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Adică este nevoie de o asemănare cu Cel în care credem pentru a avea o credinţă reală. Un credincios autentic nu este „amăgibil” , nu este uşor de dus, nu poate fi păcălit. Domnul nostru Isus a fost ispitit în multe feluri spune scriptura dar nu a putut fi provocat să păcătuiască.

Petru confirmă că nu este legătură între credulitate şi credinţă ci e o diferenţă majoră credinţa nefiind fondată pe superstiţii şi basme: În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. Credinţa, spune Scriptura, este o întrecere neclintită, o puternică încredinţare ceea ce este total diferit de credulitate care este ceva emoţional, firesc, ceva care e volatil, instabil, nesigur.

Aşadar dragii mei leacul pentru credulitate e credinţa. Apropierea de scriptură şi rugăciunea fac să dispară vraja credulităţii. Aduc omul la realitate şi îl scapă de amăgitorii care vor să câştige de pe urma lui fie că aceştia sunt lideri religioşi, preoţi, pastori, televiziuni, politicieni, formatori de opinie etc.

Cultura. Un alt sprijin în lupta cu credulitatea e cultura. Când ştii puţine eşti condamnat la credulitate. Dacă nu ştii nimic despre planete şi vine cineva şi îţi serveşte argumente cu o anumită logică eşti în pericol să le crezi. Dacă nu ştii nimic despre Dumnezeu poate oricine să te ducă spre o credinţă falsă dacă are dibăcie în a vorbi cu oamenii, dacă nu ştii nimic despre televiziuni rişti să crezi toate dejecţiile lor. Cultura este un antidot pentru credulitate. Citeşte, informează-te din surse variate. Nu lua ca primă sursă de informare televizorul în nici un caz. Ai cărţi şi acum internetul le aduce fără costuri în casă. Citeşte opinii diferite, citeşte contradicţiile în domeniile de interes, documentează-te şi credulitatea va primi o lovitură grea.

Fii sincer cu tine. Da un alt antidot al credulităţii este să te cunoşti pe tine şi să fii sincer cu tine. Cel mai mare aliat al păcălitorilor suntem chiar noi. Noi alegem să credem anumite minciuni pentru că ne face plăcere. Credem chiar că schimbul de parteneri e iubire, credem că sexul înseamnă dragoste, credem că o anumită geantă sau ochelari ne fac atrăgători, credem că banii ne fac fericiţi, credem că vom schimba pe cel cu care ne căsătorim după preferinţele noastre, credem că mergem în rai dacă face cineva slujbe după noi şi cât nu mai credem pentru că ne sunt convenabile.

Hai fii sincer cu tine, credinţele astea nu au logică, substanţă şi nici biblic nu sunt susţinute. Chiar să ne păcălim aşa de unii singuri?

Doamne fereşte-ne de credulitate.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply