În răcoarea dimineţii

Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. Ioan 21:4

Este încă noapte, se va face dimineaţă curând. Totul este linişte în jurul meu, răcoare, un aer plăcut şi reconfortant. E una din marile mele realizări sculatul de dimineaţă, da fac eforturi considerabile pentru asta dar nu regret deloc. Dimineţile sunt un izvor de binecuvântare pentru mine şi sufletul meu.

În răcoarea zilei altfel se vede viaţa, altfel se vede Dumnezeu, altfel mă văd pe mine. În liniştea dimineţii discuţiile cu Dumnezeu sunt mult mai eficiente decât cele de seară când „mă rog cu ultimele puteri şi mă arunc în pat”. Dimineaţa gândurile sunt limpezite sau… netrezite, copiii dorm şi îi pot privi şi binecuvânta, soţia e foarte frumoasă şi să o privesc dimineaţa dormind e o reală mângâiere pentru inima mea, nu aş obosi să mă uit la ea ore în şir. Să-ţi vezi dimineaţa familia dormind liniştită e una din cele mai mari binecuvântări pentru care nu poţi să nu fii mulţumitor.

Dimineaţa în răcoarea zilei aud ce ziua nu pot auzi. Aud păsări care în timpul zilei nu cântă, aud cursul pârâului din faţa casei pe care niciodată ziua nu îl aud, aud ceasul de pe perete care îmi aminteşte cum zboară timpul, îmi aud inima mulţumind sau oftând după caz, îl aud pe Dumnezeu vorbind. Toate astea în larma zilei se estompează dar dimineaţa se aud foarte bine.

E greu să mă trezesc aşa de dimineaţă dar beneficiile aceste treziri sunt imense. Uneori am impresia că „cineva” se luptă ca să nu prind dimineţi din astea, „cineva” ar vrea să dorm până în ultima secundă ca înainte dar aş pierde atât de mult.

Meditam astăzi la conexiunile spirituale care pot avea loc dimineaţa. Dimineaţa mereu a fost asociată cu reîmprospătarea cu reînceputul, cu reluarea, cu odihna. La creaţie Dumnezeu spune de fiecare dată „a fost o seară şi apoi o dimineaţă” o dimineaţă în care s-a creat ceva nou, în care a existat iar putere. Dumnezeu a lăsat acest ciclu ca o binecuvântare, peste zi obosim, suntem extenuaţi de multe ori iar dimineaţa când ne trezim suntem iar energizaţi şi gata de acţiune. Din păcate modernismul şi postmodernismul a cam stricat dimineţile dar în versiunea lăsată de Dumnezeu ele sunt o mare binecuvântare.

Binecuvântările se înnoiesc dimineaţa. Când încep o nouă zi am ocazia să abordez altfel viaţa, mult mai bine, mai corect, mai iubitor decât ai fost ieri. Dimineaţa aştept cu nerăbdare să văd ce binecuvântări a pregătit Dumnezeu pentru mine sau pentru ceilalţi prin mine. Dimineaţa mereu va fi un nou început, un început cu şanse noi, cu oportunităţi noi. Un început pe care pot să îl pornesc cu Dumnezeu şi sper că aşa voi face cu fiecare dimineaţă. Regret toate dimineţile începute fără Dumnezeu.

Dimineaţa e timpul cel mai bun de conectare cu divinitatea. Toată ziua e o alergare în care strigă mii de voci, zgomote şi glasuri în jurul meu şi dacă dimineaţa nu mă conectez cu Dumnezeu peste zi e extraordinar de greu să „mai prind frecvenţa”.  Meditam la întâlnirile care existau între Dumnezeu şi primii oameni dimineaţa în Eden, vorbeau în răcoarea zilei, …au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei. Nu ştiu când e Dumnezeu mai dispus la discuţii dar eu reuşesc să îl aud cel mai bine dimineaţa, aşa cum Adam şi Eva îl auzeau. Ce tablou interesant, să ieşi la plimbare dimineaţa şi să te întâlneşti cu Dumnezeu prin grădină care şi el „se plimbă” tot dimineaţa. La fel şi ucenicii dimineaţa sunt aşteptaţi de Isus pe ţărm… eşti gata să mergi la această întîlnire?

Parcă aş vrea să fie doar dimineaţă. Şi din punct de vedere fizic pentru că e răcoare, e plăcut, e linişte, e reconfortant, e odihnitor dar şi din punct de vedere spiritual pentru că e linişte şi îl pot auzi pe Dumnezeu, e reconfortantă şi revigorantă întâlnirea cu El şi cu mine, e energizantă. E timpul cel mai bun pentru mine ca fiinţă spirituală. Dimineaţa înseamnă putere, speranţă, încărcare.

Dimineaţa e frumoasă şi pentru că reprezintă sfârşitul durerilor, sfârşitul întunericului. În Scriptură dimineaţa este asociată cu sfârşitul a ceva rău şi începutul a ceva bun. Dimineaţa se duce întunericul, se risipeşte. Dimineaţa vine lumina, vine speranţa, pleacă pericolul. Dimineaţa se risipesc umbrele şi totul este vizibil. Dimineaţa dorm cei care fac răul, dimineaţa sunt treji cei care lucrează, cei care îl caută pe Dumnezeu. Dimineaţa e momentul în care Dumnezeu „stă la discuţii cu mulţi dintre noi”. Ezechiel spune: Dimineaţa însă, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel… ce binecuvântare e „să primeşti instrucţiuni dimineaţa” să îţi faci agenda cu Dumnezeu… David confirmă şi el şi înalţă mai sus momentele dimineţii spunând: Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

Dimineaţa primim porţie nouă de binecuvântare şi Ieremia în plângerile sale spune:   Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu Sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! Îmi dau seama că am pierdut mult cu fiecare dimineaţă ratată, am pierdut la fiecare dimineaţă în care am sărit din pat direct în pantaloni şi am plecat iute la muncă, am pierdut că m-am trezit târziu. E greu să îţi auzi ceasul sunând la 4:30 dar de când fac asta sunt mult mai calm, mai puternic la ispite, mai conectat cu Dumnezeu, iau decizii mai echilibrate, îl simt pe Dumnezeu aproape peste zi, iubesc mai sănătos, accept Voia Lui pentru viaţa mea.

Nu mai pot să spun decât: Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli. Psalmi 90:14

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply