Puterea iubirii

Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea… Cântarea Cântărilor 8:6

De multe ori m-am întrebat de ce se spune că dragostea e tare ca moartea… poate pentru că nu îi poate sta nimeni împotrivă, poate pentru că e definitivă, poate pentru că e individuală, nu ştiu exact dar sunt uimit de puterea pe care o are dragostea în ea. Îmi vin în minte versurile care spun: „Puteri de necrezut are dragostea în ea” şi o mulţime de vorbe, întâmplări, gesturi, secunde, imagini îmi amintesc şi îmi confirmă că iubirea are puteri extraordinare.

Iubirea poate accepta ce alţi oameni nu pot, iubirea poate aprecia ceea ce nimeni nu apreciază, iubirea vede frumosul acolo unde ceilalţi nu văd nimic, iubirea rabdă ceea ce altora li se pare imposibil de suportat, iubirea se sacrifică atunci când celălalt are nevoie, iubirea e gata să renunţe la viaţă pentru ca celălalt să trăiască.

Nu ştiu cum se face dar iubirea este de dorit mai ales la cei de lângă noi, adică am vrea mai mult să fim iubiţi decât să iubim însă adevărata forţă a iubirii o simţi când oferi iubire nu când primeşti iubire. Doar oamenii puternici pot iubi. Iubirea are nevoie de putere interioară ca să se manifeste. Nu e uşor să renunţi la tine pentru altul, nu e uşor să iubeşti oameni cu imperfecţiuni, nu e uşor să iubeşti oamenii atunci când nu merită sau atunci când sunt vrednici de a fi urâţi deci, e nevoie de oameni puternici pentru a exista iubire autentică.

Iubirea este puternică pentru că se sacrifică. Iubirea îl pune pe celălalt mai presus de sine. Poate în acest fel să renunţe la plăcerile şi mofturile proprii în avantajul celuilalt. Poate să sacrifice minute sau ani, poate să sacrifice obiecte sau chiar viaţa pentru cel asupra căriua se revarsă. Capacitatea de sacrificiu a iubirii e fascinantă. Priveşte doar o mamă care iubeşte cât sacrifică pentru copilul ei, priveşte la un soţ sau o soţie care au partenerul bolnav, priveşte la iubirea supremă unde Dumnezeu se sacrifică pentru noi şi vei înţelege puterea de sacrificiu pe care iubirea o are în ea.

Iubirea este puternică pentru că transformă. Persoana care iubeşte este transformată în asemănarea cu Dumnezeu. Zi de zi iubirea lucrează în sufletul şi mintea celui care iubeşte şi îl transformă într-un altfel de om, îi aduce divinitatea în el, de altfel Scriptura ne spune că sursa dragostei este Dumnezeu şi că dragostea ne transformă în asemănare cu El.

Iubirea este puternică pentru că ne conectează cu Dumnezeu. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu. 1 Corinteni 8:3  Există multe curente religioase în lumea aceasta şi marea lor majoritate insistă asupra iubirii dar puţini urmaşi ai acelor curente reuşesc să iubească pentru că adevărate iubire vine din adevăratul Dumnezeu. O astfel de iubire îşi are originea în El şi va primi şi puterea tot din El.

Iubirea este puternică pentru că schimbă oameni. Oamenii care sunt iubiţi nu pot rămâne indiferenţi, nu pot rămâne la fel. Aşa cum „iubitorul” este transformat şi „iubitul” este schimbat. Priviţi doar cum se schimbă la faţă un copil iubit, îmbrăţişat, priviţi un îndrăgostit care îşi vede iubita, priviţi un bonlav care este vizitat de cineva, priviţi un om flămând care primeşte mâncare. Ei se schimbă, puţin câte puţin, se schimbă din interior spre exterior.

Iubirea este puternică pentru că dă energie. În numele iubirii s-au făcut multe isprăvi, multe etichete de „imposibil” au fost rupte, mulţi oameni care trăiau din inerţie au primit energie să trăiască frumos. Câte nopţi nu pierde o mamă cu copilul ei şi totuşi mai are energie şi a doua zi, câte sacrificii nu face cel care îngrijeşte pe partenerul său bolnav şi totuşi mai are energie. Cei care iubesc sunt motivaţi şi „purtaţi” de forţa iubirii pentru a face lucruri pe care cei „neiubitori” nu le pot face.

Iubirea are un potenţial uriaş în ea dar care este folosit foarte puţin. Dacă fiecare om ar iubi pe aproapele cum ne cere Dumnezeu lumea în care trăim s-ar schimba substanţial. Oamenii ar fi zâmbitori, mulţumiţi, ar avea energie, şi-ar descreţi frunţile, ar fi încurajaţi, ar comunica, s-ar bucura, ar cânta, s-ar juca. Iubirea ar putea schimba lumea în care trăim în ceva frumos dar cine să iubească?

Ce zici, nu ai puţină iubire rămasă pe care să o oferi celor din jurul tău? Doar puţin să rupem de la noi şi să oferim altora, câte puţin în fiecare zi. Hai să facem în fiecare zi un gest de iubire cuiva care are nevoie mai mare, să iubim dezinteresat, fără a aştepta recompense sau recunoştinţă. Nu uitaţi că gheţarii nu se topesc la prima rază de soare dar nici la fel nu rămân.

Un clip care ilustrează mai bine de 1000 de ori ceea ce vreau să vă spun azi.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply