Puterea liniştii

Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte. Luca 8:24

Când ai fost ultima oară într-un loc în care să poţi beneficia de linişte? Ne putem lăuda cu multe progrese ale ştiinţei în toate domeniile vieţii, invenţii din ce în ce mai sofisticate care să ne ajute, să ne fie mai uşor dar în acelaşi timp tot mai multă „gălăgie”.  Oamenii găsesc din  ce în ce mai greu o oază de linişte în interiorul lor sau în exterior. Suntem supuşi „poluării” în domeniul acesta aproape nonstop.

Totuşi, pentru a trăi frumos avem nevoie şi de puterea liniştii şi asta nu e scoasă din vreo religie orientală, chiar Scriptura este cea care ne recomandă să tăcem şi să mergem uneori undeva unde e linişte. Recomandarea e clară în ceea ce priveşte rugăciunea, trebuie să fie linişte, trebuie să nu fii deranjat ca să poţi comunica cu Dumnezeu. Dacă îl vedem pe Domnul Isus el se duce la o parte să se roage, îl găsim stând singur cu Dumnezeu în pustie. Domnul Isus este modelul care ar trebuie să ne inspire la toate capitolele. Liniştea e esenţială comunicării cu cineva dar şi înţelegerii noastre ca persoane.

Comunicarea cu Dumnezeu e deosebit de eficientă atunci când facem linişte în exteriorul noastru şi în interior. Mulţi ar vrea să audă răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciuni dar nu le aud pentru că nu e linişte. Şoapta Duhului nu se aude când în noi sau împrejurul nostru e larmă mare. Comunicarea cu Dumnezeu trebuie să fie pe ambele sensuri nu doar de la noi către El. De obicei ne rugăm apoi ne ridicăm şi plecăm. Când să ne vorbească Dumnezeu dacă nu stăm şi în linişte?

Liniştea este esenţială înţelegerii noastre ca persoane. Viaţa are viteză astăzi, e un lucru cert, orice om ai întreba va răspunde că timpul trece repede şi că viaţa are o viteză mare. Dacă este viteză atunci creşte şi zgomotul. Timpul nu ne mai permite să ne uităm în noi înşine şi să ne analizăm, să ne descoperim iar „zgomotul” e tot mai mare şi crează un stres suplimentar. Asta nu e bine pentru noi. Avem nevoie de linişte interioară şi exterioară pentru a funcţiona. Suntem ca nişte maşini turate la maxim multă vreme. Îi vedem pe ucenici într-o situaţie similară, cu stres mare, cu agitaţie când călătoresc pe mare, erau obosiţi, nervoşi, temători şi aveau nevoie de liniştea pe care doar Hristos o putea oferi. Nu ştiu dacă vă puteţi imagina ce au experimentat ei după o bucată bună de noapte de fulgere, trăsnete, valuri, vuiet, vâslit, întins pânze, instrucţiuni, alergat etc să se facă linişte dintr-o dată, să scape de toate şi să fie linişte.

Nu uitaţi că retragerea undeva în linişte are efecte regeneratoare asupra noastră. Stilul nostru de viaţă ne ţine sistemul nervos în stres permanent iar retragerea în linişte îi permite să „iasă din sarcină” parţial. Avem nevoie de linişte pentru a ne reface. Nu vă speriaţi de linişte (ca mine 🙂 ) liniştea nu este deloc rea chiar dacă ne agită uneori. Suntem agitaţi în linişte pentru că trebuie să rămânem doar cu noi şi cu Dumnezeu şi orice necunoscut dă şi anxietate. De când nu ai mai stat singur doar tu?

Liniştea este ceea ce îţi permite să te conectezi cu tine, liniştea este necesară ca să te conectezi cu Dumnezeu. Ambele relaţii, cea cu tine şi cea cu Dumnezeu au nevoie de linişte pentru a se realiza. Mai mult, liniştea este necesară pentru sănătatea ta mintală, este nevoie de linişte ca să te poţi reface.

„Vai, în lumea noastră modernă făcută din zgomot şi viteză, tăcerea devine o raritate şi o dimensiune pe care riscăm să o pierdem pentru totdeauna.” Spune Paul Virilio iar Camille Belguise „În linişte şi singurătate, nu auzim decât ceea ce este esenţial.” Multe „zgomote” ne înconjoară dar e nevoie neapărată de linişte.

Cred că e vorba şi de un complot aici (conspiraţionistul din mine zice asta) suntem ţinuţi în zgomot, activi, conectaţi tocmai pentru a uita de noi şi de Dumnezeu. Suntem aşa de vrăjiţi de „zgomotul lumii” încât ni se face teamă să rămânem singuri, ni se face teamă de Dumnezeu.

Dragii mei, avem nevoie de linişte, avem nevoie să ne facem linişte în adâncul fiinţei noastre, avem nevoie să ne refacem, să comunicăm cu noi, să comunicăm cu Dumnezeu. Avem nevoie de pauză, de pauze tăcute, de pauze fără TV, internet, muncă, maşini, telefoane etc. Avem nevoie să petrecem timp în natură undeva în munte, printre copaci dimineaţa. Avem nevoie de comunicarea cu Dumnezeu şi aici nu mă refer la citirea Scripturii doar şi la auzirea predicilor, mă refer la tăcere. Avem nevoie să comunicăm cu noi şi mai ales avem nevoie să tăcem, să nu facem nimic altceva decât să stăm în linişte. Ne cam temem de ipostaza asta pentru că ne imaginăm doar pe cei din religiile orientale stând în meditaţie în natură, dar nu este nimic de temut. Mergi şi aşează-te confortabil undeva unde e linişte şi meditează, taci, fă linişte. Vei fi surprins de efecte, garantez.

Ce putere are liniştea? Să te conecteze cu tine, să îţi “desfunde urechile spirituale” să regenereze sistemul nervos, să aducă pace şi linişte în tine, să te calmeze, să te odihnească. Liniştea este o necesitate pentru cei ce vor să găsescă sensul vieţii, pentru cei care vor pace, armonie relaţii bune. Liniştea are puterea ce a ne revigora şi energiza.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply