O inimă împietrită – I

Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec. Matei 13:15

Provocare după provocare vine spre inima mea când sunt gata să deschid inima pentru cercetarea lui Dumnezeu. Un alt gând care m-a provocat duminică a fost cel privitor la împietrirea inimii, o boală foarte răspăndită astăzi. Ea nu afectează doar masele largi ci şi pe cei care se numesc creştini sau mai ales pe ei.

Dacă ar fi să ne uităm în Scriptură vedem ambele categorii de oameni cu inima împietrită. Îl găsim la început pe Faraon şi pe egipteni împietrindu-şi inima şi îi găsim şi pe cei din poporul ales la foarte mică distanţă fizică şi temporală de împietrirea acestora făcând la fel. Faraon se împietreşte şi nu îi lasă să plece până când Dumnezeu nu îl zdrobeşte bine, iar cei din poporul Israel după ce doar trecuseră Marea Roşie la mică distanţă de Egipt procedează la fel sau mai bine zis sunt afectaţi de acelaşi virus care le împietreşte inima.

Împietrirea aceasta a inimii evreilor a fost aşa de puternică încât este citată în toată scriptura ulterior şi apare în Noul Testament ca avertizare negativă. E foarte gravă această împietrire şi face că oamenii să se comporte aparent ciudat. Spune Domnul Isus că din cauza aceste împietritri „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.” Poporul ales e „model” în împietrirea inimii, au fost aşa de împietriţi încât nu au reuşit să vadă Eliberatorul pe care îl aşteptau de veacuri, nu au înţeles că El era Eliberatorul promis.  Ce ciudat trebuie să fie să aştepţi pe cineva sute de ani şi la venirea sa să nu îl recunoşti,  ba mai mult, să îl izgoneşti, să îl ucizi dar inima împietrită aşa procedează.

Dacă ar fi să învăţăm lecţiile împietritrii pe care o primim de la egipteni şi de la evrei ne-ar fi de mare folos, ne-ar scuti de mari pericole.

Împietrirea este o pierdere a sensibilităţii. În termeni medicali împietrirea inimii ar putea fi asemănată cu scleroza. Scleroza apare când un organ se modifică şi nu mai are sensibilitatea normală datorită extinderii unor ţesuturi conjunctive. Tradus înseamnă că acel organ îşi pierde fineţea, uşurinţa de a funcţiona, este un fel de atrofiere. Orice organ care se atrofiază produce mari probleme iar dacă are de a face cu inima, mai exact cu venele inimii sau cu creierul este şi mai grav. Inima nu va mai funcţiona cum trebuie şi există riscul crescut de accident vascular pentru că este cumva „împietrită” Aşadar orice pierdere a sensibilităţii este un fel de împietrire.

Împietrirea apare atunci când suntem ignoranţi. Cu inima fizică este clar, o alimentaţie nesănătoasă poate îngroşa serios pereţii vaselor de sânge. Cu inima spirituală e cam la fel. Fie datorită „alimentaţiei nesănătoase” fie datorită avertismentelor ignorate inima se desensibilizează. Dacă zile la rând ai ignorat recomandările scripturii, ai ignorat şoapta Duhului cu siguranţă fineţea se cam duce. Ignoranţa continuată ne va împietri inima. De câte minuni evidente nu a avut parte Faraon şi totuşi a ignorat puterea lui Dumnezeu?

Împietrirea atacă părţile sensibile ale omului spiritual. Exteriorul va arăta la fel, omul va fi bisericos, implicat, va avea activitate bisericească dar îi va scădea credinţa, va deveni din credincios un activist religios. Forma o va avea dar substanţa va lipsi. Toate până când apare „accidentul” omul brusc întrerupe legătura cu biserica sau intră deodată într-o viaţă libertină de se miră toţi.

Împietrirea inimii aduce greutate în mişcare şi moarte. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat cu Nabal vedem acest adevăr: 1 Samuel 25:37  Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s-a făcut ca o piatră. Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit. Iar nouă Scriptura ne spune: Romani 2:5  Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Nu e deloc de glumit cu o afecţiune aşa de gravă. Ne poate afecta nu doar viaţa aceasta ci şi pe cea veşnică. Măine ne vom uita la diferite împietriri care ne afectează pe noi cei din secolul acesta.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

3 Comments

  1. pety 23/07/2013
  2. Teofil Gavril 23/07/2013
  3. adinicolaeadi 15/02/2014

Leave a Reply