În cine să mă încred?

Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Proverbe 3:5

Ce îndemn ciudat pentru lumea în care trăim. Să te încrezi în Dumnezeu şi nu în puterile tale, nu în înţelepciunea ta! Ştiinţa a atins şi a depăşit limite nebănuite până acum. Oamenii cunosc multe lucruri şi pot face multe. Au pătruns până acolo de reuşesc să descompună şi cele mai mici particole existente, reuşesc să reconstruiască vasele de sânge la imprimantă, reuşesc să schimbe inima  cu alta, să stocheze informaţia din creier pe o unitate externă, să zboare printre planete, să transmită semnale fără fir şi nu în ultimul rând să înţeleagă psihicul omului şi să îl manipuleze. Cum dar să cerem astăzi „nu te bizui pe înţelepciunea ta”?

Interesant este că deşi omenirea cunoaşte aşa de multe şi e aşa de avansată tehnologic şi ştiinţific, totuşi crede în superstiţii. Dacă unui om din acest secol aşa de avansat nu îi merge bine într-o zi crede că îl urmăreşte ghinionul, mulţi oameni se tem de cifra 13 şi de pisica neagră, alţii nu se întorc înapoi dacă au uitat ceva iar trenurile au introdus vagoanele 12 bis în loc de 13.

Oamenii se declară atei dar cred în superstiţii de tot felul. Se declară scientologi dar se poticnesc de micile superstiții tradiţionale locului din care vin. Toate acestea pentru că în adâncul lor oamenii sunt construiți să creadă. Oricât de atei s-ar declara unii ei tot vor crede în ceva, măcar în ei înșiși dar tot vor crede pentru că așa sunt construiți. Tot Solomon ne zice: “Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”

Încrederea în Dumnezeu este o alegere, nimeni nu e obligat să se încreadă în El dar se pare că este singura alegere benefică în materie de credințe.  Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte spune tot Solomon. Cea mai folosită alternativă la încrederea în Dumnezeu este încrederea în noi și capacitățile noastre. Ne dăm atât de mult credit încât ajungem la situații dramatice când nu mai avem soluții. Când cel în care te încrezi: banul tău, mintea ta, înțelepciunea ta, relațiile tale, frumusețea ta, corpul tău, puterea ta, te lasă ești complet descoperit și gol și disperarea te cuprinde instant.

Îndemnul versetului de azi este să ne încredem în Dumnezeu din toată inima noastră. Asta nu înseamnă o renunțare la a trăi și o angajare într-o viață de mănăstire ci o însoțire cu Dumnezeu în tot ceea ce înseamnă viața.  Martin Seligman, un psiholog deosebit , a studiat modul cum oamenii confruntă evenimentele vieţii. În timpul cercetărilor a descoperit că succesul sau insuccesul unei persoane nu este dat de absența sau prezenţa greutăților, ci de atitudinea cu care oamenii confruntă aceste situații !

Încrederea în Dumnezeu nu doar că e benefică pentru eternitate ci și pentru viața de pe pământul acesta. Încercările sunt trecute mult mai ușor de oamenii care au credință în Dumnezeu. Drame mari în viață sunt depășite mult mai “sănătos” de cei care cred în Dumnezeu și asta nu o spun eu ci o confirmă cercetări științifice.

Știu că uneori e ciudat să recomanzi cuiva să nu se bizuie pe înțelepciunea sa ci pe Dumnezeu dar totuși eu o fac astăzi. Dumnezeu nu se schimbă niciodată pe când noi ne schimbăm la fiecare secundă. Dumnezeu este veșnic pe când noi suntem trecători. Dumnezeu ne promite că nu ne va lăsa și nu ne va părăsi pe când noi oamenii în faţa greutăților dăm bir cu fugiții. Dumnezeu e alegerea corectă când vine vorba de încredere. Eu voi spune ca David: Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.

Tu în cine sau în ce te încrezi?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply