Talanţi sau talente

Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. 1 Petru 4:10

Viaţa bisericii a fost de-a lungul timpului una încărcată de tot felul de interpretări ale unor pasaje scripturale. Nu toate interpretările au fost uşor de „emis” iar unele din ele au suferit „ajustări” pentru a se „încadra” în nevoile ivite. Cu cât a trecut mai mult timp de la apariţia bisericii şi interpretările  scripturii sunt tot mai multe şi parcă abaterea e tot mai mare. Oamenii încearcă să aducă ajustări scripturii astfel încât aceasta să se plieze modului lor de viaţă.

De fapt, interpretarea proprie şi personală a Scripturii nu e deloc nouă ci a dat bătăi de cap şi lui Pavel  care îi atenţionează pe evrei: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine iar celor din Efes le scrie: să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire. Adică interpretarea eronată, cu intenţie sau din neştiinţă, a existat de când e biserica.

Una din interpretările majore care dau bătăi de cap bisericilor locale astăzi şi a făcut ravagii chiar de la început a fost cea a darurilor, talanţilor pe care Dumnezeu îi dă oamenilor în vederea slujirii. Atâta bătaie pe darurile spirituale nu cred să fi fost vreodată. Mulţi membri ai bisericilor pretind că deţin talanţi, alţii pretind că au din fiecare exemplar câte unul. Cei care nu îi au, sau care nu au destui cât să facă „negoţ” se simt frustraţi şi încep adevărate bătălii de smulgere a talanţilor din mâna lui Dumnezeu, care îi deţine.

Mulţi fraţi sau surori au ajuns să fie desconsideraţi că nu au şi darul acela şi pe celălalt aşa că unii au început să facă „talente” spirituale ca să simuleze talanţii. E un înlocuitor bun până îl convingi pe Dumnezeu să-ţi dea unul sau pentru toată viaţa. Talentele au început să fie vizibile foarte tare în biserici şi să producă efecte pe care darurile nu le-ar fi putut produce în toată existenţa bisericii. Acestea sunt: spectacole, coregrafii, scindări, certuri, decoruri, ţipat de la amvoane, amendă pentru decibeli depăşiţi la închinare, ochi daţi peste cap, lacrimi de crocodil, bocet formal, zâmbet fals, frăţietate falsă şi în cazurile cronice: biserici false.

Diferenţa majoră între talent şi talant e modul de manifestare. Talentul întotdeauna e public, întotdeauna trebuie să se arate vizibil, să atragă atenţia, să aibă lumini asupra sa. Talentul trebuie să aibă suport în aplauze, amin-uri cerşite, volum maxim etc. Talentaţilor le trebuie mai mereu „scenă”. Pe partea cealaltă cei cu talanţi au nevoie de „câmp de lucru”. Talanţii sunt pentru slujirea altora, talanţii înseamnă muncă şi nu spectacol. Cine are cu adevărat talanţi se cam teme să îi declare că asta aduce responsabilitate şi muncă multă. Când ai talente e bine să existe postere, afişe, diplome, titluri, poze, mediatizare. Când ai talanţi nu prea mai ai vreme de acestea. Slujirea papă atât de mult timp încât nu mai ai timp de „prezentare scenică sau coregrafii” Oamenii cu talanţi muncesc mult pentru că: Mare e secerişul şi puţini sunt lucrătorii.

Să nu credeţi că am ceva împotriva oamenilor talentaţi. Îmi place mult să ascult, să văd oameni care „se mişcă cu talent” dar mă întristez când văd oameni care folosesc talente pentru a simula talanţii. Oamenii care fac asta aduc mari deservicii bisericii pentru că sunt destul de captivanţi, interesanţi şi mult mai cunoscuţi şi mai ştiuţi în consecinţă au o mare influenţă asupra maselor, ei au timp de asta, pentru asta se simt făcuţi. Drama mare e că oamenii cu talente şi fără daruri vor aduce o învăţătură pe măsură şi să nu dea Sfântul “să faci talente” ca ei şi să le faci competiţie că te-ai ars sau mai nou, ai zburat.

Oamenii care sunt disperaţi după talanţi ca să îi adune la colecţie sunt o altă categorie interesantă. Nu am stat să văd dacă în adevăr Dumnezeu oferă talanţi pentru colecţie sau o asemenea colecţie e simulată dar tind să cred că simulată e. Logica: Dumnezeu a dat un singur talant celui care era colecţionar ceilalţi au primit cinci şi respectiv trei dar colecţionarul doar unul. Ştia El Dumnezeu ce ştia aşa că e foarte posibil ca şi acum să fie tot aşa şi deci o piesă din colecţia multora să fie originală iar restul tinichele.

Una peste alta apreciez oamenii talentaţi şi faptul că aceştia ne fac parte din ele fie că e muzică, oratorie, dans, design etc. Mă bucur să ascult piese cântate cu talent, apreciez picturi sau fotografii ale unor oameni talentaţi. E o încântare să ai contact cu astfel de oameni. Iar în biserică prezenţa unor talente nu o condamn atâta vreme cât e declarată ca talent contribuţia lor. Baiul mare e când un talent este prezentat cu pretenţia de talant.

A fost şi la mine o perioadă în care eram frustrat că nu prea îmi dădeau la colecţie unii talanţi. Cunoscuţi de ai mei se lăudau cu colecţii frumuşele şi eram tentat să fac schimburi cum făceam cu surprizele de la gumele Turbo în copilărie dar nu mergea. Până Dumnezeu m-a zgâlţâit odată puternic şi mi-a spus: Vrei talanţi? Atunci pregăteşte-te de muncă! Am înţeles atunci că talanţii sunt pentru slujirea altora şi că negoţul nu e tocmai floare la ureche, am înţeles că un talant ascuns şi păstrat e unul care aduce pagubă mare şi nu recunoştinţă, am înţeles că e bine să „pun în negoţ” ceea ce am primit deja şi dacă îi mânuiesc bine, mi se vor mai da şi alţii. Am înţeles atunci că Dumnezeu e cel care dă talanţii şi mai ales am înţeles că El ştie cui şi câţi dă.

Acum nu mai doresc neapărat punga cu talanţi. Dorinţa mea e să pot „folosi” eficient şi bine ăia pe care Dumnezeu mi i-a dat deja şi sper să fac asta în mod onorabil iar Dumnezeu să îşi primească lauda şi să considere „rentabilă” investiţia în mine.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply