Hoţii de putere

Puterea a fost de când e lumea o mare ispită pentru oameni, de când e lumea dorinţa de a deţine putere e observabilă în istorie şi a generat cele mai multe războaie şi conflicte. De fapt de când ne naştem mai ales băieţeii doresc să devină puternici. Mă uit la Iosua care are 5 ani şi mereu mă întreabă: Tati, ai văzut ce puternic sunt? Sau Tati, dar eu când cresc mare şi puternic? Iar noi îi spunem: Dacă mănânci supa şi faci nani 🙂

Dorinţa de putere apare imediat ce omul poate să gândească câtuşi de puţin, e un fel de „boală” cu care ori ne naştem, ori o căpătăm la prima gură de aer inspirată după naştere. Puterea sau dorinţa de a deţine putere nu mai este rezervată doar bărbaţilor, multe femei se folosesc de frumuseţe lor ca să deţină şi ele o doză din cantitatea de putere şi nu pricep că puterea feminină este din altă gamă.

De altfel puterea oamenilor nu este doar fizică. Înainte puterea bărbaţilor se măsura în bătălii şi războaie dar acum puterea asta se mută în partea financiară sau cea a posesiunilor. Puţini mai sunt bărbaţii care participă la concursuri de ridicat greutăţi, tras greutăţi, lupte etc. Modul de viaţă actual fac inutilă puterea fizică aşa că bărbaţii nu mai sunt motivaţi să devină puternici fizic. Dar nu întotdeauna a fost aşa.

Pe de altă parte vreau să aduc în discuţie o altă sferă unde există putere, sfera spirituală. Din punct de vedere spiritual toţi oamenii care vin la Dumnezeu se nasc din nou. După această naştere din nou începe „crescutul” şi ar trebui ca oamenii aceia să devină puternici. Dorinţa de a avea putere spirituală e un activă la fiecare om născut din nou dar puţini sunt gata să facă exerciţiile necesare pentru a deveni puternici şi în acelaşi timp sunt mulţi oameni care „îşi dau puterea lor” prea uşor.
În Scriptură am găsit un exemplu de putere care m-a pus pe gânduri. E vorba de Samson. După ani grei de robie, vreo 40, Dumnezeu îngăduie să se nască în Israel un om cu adevărat puternic fizic. Faptele sale au uimit atunci dar nici acum nu ar îndrăzni careva să concureze cu el.

Samson a fost destinat de Dumnezeu să deţină putere, a fost promisiunea lui Dumnezeu înainte de naştere şi puterea trebuia să rămână asupra sa atâta vreme cât briciul nu îi trecea peste cap. Doar că la un moment dat după ce a cochetat cu ispita a rămas fără ea. Scriptura ne spune că o femeie, pe care o iubea, şi care pretindea că îl iubeşte, y insistat ca el să îi precizeze sursa puterii sale. Orice bărbat vigilent ar fi realizat pericolul în care se află imediat după primele încercări de „deposedare de putere” dar Samson „s-a jucat” cu aspecte serioase ale vieţii sale. Până la urmă cedează şi spune secretul puterii iar Dalila îl adoarme pe braţele sale apoi îl tunde. Asta a dus la slăbirea lui şi l-a făcut ca orice alt om.

Preţul plătit a fost mare. Ochii scoşi, temniţă, râşniţă, batjocură, umilinţă. Toate pentru că a cochetat cu păcatul şi nu a vegheat. Într-adevăr a omorât odată cu moartea sa mulţi filisteni dar a plătit greu, greu de tot ne vegherea sa.

Acum întorcându-mă la partea spirituală a vieţii noastre îmi dau seama că dumnezeu ne-a promis că noi vom primi o putere, ne-a promis că vom fi mai mult decât biruitori, ne-a dar biruinţă asupra păcatului şi ne-a destinat să cucerim şi pe alţii pentru cer. Totuşi mulţi dintre credincioşi nu au nici o vlagă, nici o putere, sunt ramoliţi, neputincioşi şi învârt la râşniţă asemenea lui Samson.

Puterea pe care Dumnezeu ne-o promite se duce în ispitele vieţii acesteia. Suntem adormiţi încet şi sigur pe braţele Dalilei şi raşi de putere. Mulţi credincioşi îşi dau „vlaga” pe nimic. Ştim că ne citirea Bibliei ne slăbeşte şi totuşi nu o citim, ştim că cochetarea cu păcatul ne suge vlaga şi totuşi o facem, ştim că preocuparea pentru lucrurile materiale ne fură puterea spirituală şi totuşi nu mai avem timp nici de casă nici de biserică de câtă muncă facem.Ştim că e periculos să trăim dualist şi totuşi ne permitem să trăim şi pentru lume şi pentru Dumnezeu.

Cu toate astea teoretic măcar ne dorim să fim puternici spiritual, vorbim adesea de treziri care nu mai apar, vorbim despre „puterea pe care o aveau bunicii noştri” şi visăm să fim şi noi puternic dar în acelaşi timp dormim cu capul în poalele Dalilei care ne ia puterea.

Cred că avem de învăţat din cazul lui Samson. Viaţa noastră spirituală are de suferit la fiecare cochetare cu păcatul şi la fiecare „adormire” în braţele lumii. E plăcut să adormi, să fii mângâiat pe cap şi să pui capul în poala materialismului dar… te secătuieşte de putere.

Doamne trezeşte-mă întotdeauna când pun capul unde nu trebuie pentru somn, ajută-mă să iau aminte la şoapte Duhului şi să ţin cont de avertizările primite din partea Sa.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

2 Comments

  1. Andrei Jităreanu 08/07/2013
  2. pety 08/07/2013

Leave a Reply