La dispoziţia Lui în totalitate

Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău! Psalmi 84:8  

Noi oamenii simţim o anumită stare de confort, o anumită stare de bine, când ştim că deţinem controlul. Oamenii care au control asupra unui lucru, asupra unei organizaţii sau asupra unor oameni sunt apreciaţi şi stimaţi sau de temut în unele cazuri. Dar nu la aceasta vreau să mă gândesc azi ci la controlul asupra vieţilor noastre şi asupra evenimentelor şi situaţiilor din viaţă.

Ne place să ne ştim oarecum în controlul vieţii, ne place să putem decide noi ce vrem şi ce nu şi să avem cumva siguranţa că totul este bine sau că va fi bine. Ne-ar place să decidem cu privire la viaţa noastră, cu privire la viaţa familiei noastre, cu privire la viaţa copiilor noştri. Asta dă o anumită stare de confort.

Situaţiile prin care viaţa ne trece în care nu mai deţinem controlul ne sperie sau ne agită. Pentru a înţelege asta priviţi un părinte al cărui copil nu a ajuns acasă deşi e ora zece deja şi el trebuia să fie de la nouă în casă sau priviţi un om care se află în faţa unei intervenţii chirurgicale. Cum se întâmplă ca lucrurile să iasă de sub sfera noastră de control ne simţim nesiguri, ne temem, ne agităm, descurajăm şi mai ales nu ne simţim confortabil.

De fapt deţinerea controlului este o problemă foarte veche şi foarte actuală. Foarte veche pentru că „datează” de când Lucifer a dorit să deţină controlul şi foarte actuală de când eu am dorit să fiu stăpân peste situaţii. În asta stă dacă vreţi şi credinţa noastră în mare parte. Să ai capacitatea să laşi pe Dumnezeu în control în toate aspectele vieţii.

„Cedarea puterii” niciodată n-a fost un lucru uşor şi de cele mai multe ori s-a făcut cu vărsare de sânge. Când e vorba de control şi putere, fie căe vorba de un imperiu fie că e vorba doar de viaţa sa, omul luptă până la ultima picătură de „vlagă” să deţină controlul. Câte războaie şi câte milioane de oameni nu au murit pentru deţinerea controlului? Câţi oameni au căpătat boli mintale când au pierdut controlul familiei lor, afacerii lor, vieţii lor? Câţi oameni sunt bolnavi fizic pentru că nu mai au în control partenerul, copiii, afacerea etc?

Deţinerea controlului este o dorinţă care de cele mai multe ori rămâne ascunsă la creştini dar e foarte vizibilă în comportament. Multe bătălii se dau si prin biserici pentru asta. Multe conflicte sunt în familii din cauza asta. Mulţi bărbaţi înţeleg greşit autoritatea cu care îi investeşte Dumnezeu în familie şi multe femei înţeleg greşit sau nu vor să înţeleagă voia lui Dumnezeu cu privire la soţ şi soţie şi rolurile lor.

Eu sunt o persoană care îmi place să mă ştiu „stăpân pe mine” îmi place să îmi controlez drastic sentimentele, manifestările, vorbele şi acţiunile. Cum pierd puţin din autoritatea asupra acestor aspecte mă simt neliniştit. Vreau să mă ştiu un om echilibrat şi orice mă „dezechilibrează” mă nelinişteşte şi mă agită uneori.

Mai mult. Sunt soţ şi tată şi îmi place să îmi ştiu familia în echilibru să evităm ca familie excesele de orice fel şi mai ales să fim caracterizaţi de cumpătare şi armonie. Uneori pentru a putea ţine echilibrul trebuie să dezechilibrezi totul şi asta nu îmi place. E ca mersul pe bicicletă, dacă de dezechilibrezi spre dreapta trebuie să faci o mişcare oarecum bruscă spre stânga ca să te ţii în echilibru dar făcând asta reuşeşti deşi nu de fiecare dată. Şi totuşi sunt lucruri asupra cărora Dumnezeu este şi trebuie să rămână stăpân.

Controlul nostru asupra vieţii este benefic atâta vreme cât noi suntem la rândul nostru stăpâniţi de Duhul lui Dumnezeu şi putem spune şi noi: trăiesc, dar nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine.

Acum Iosua „aşteaptă” „fără să ştie ce-l aşteaptă” într-un salon de spital să fie luat în operaţie. Aş fi dorit să pot controla această situaţie, să am o anumită siguranţă, să coordonez eu cumva lucrurile dar îmi dau seama că uneori nu putem decât să luam în totalitate mâinile de pe situaţii şi să rugăm pe Dumnezeu să ne treacă pe acolo. Aş vrea să îmi stea în putinţă să alung teama din inima lui şi spaima pe care o are de doctori, aş vrea să pot să îl asigur că îl iubim şi asta e spre binele lui, aş vrea să mă pot face înţeles la nivelul lui dar… nu pot şi asta mă cam tulbură. Nu e confortabil deloc să cedezi controlul altcuiva. Nu e confortabil să „te laşi pe mâna altuia”. Inima se zbate şi trăieşte emoţii puternice în asemenea situaţii şi nu poţi decât să crezi şi să speri că voia lui Dumnezeu este în favoarea ta, deşi poate fi şi altfel.

Îmi est uşor să declar că accept voia lui Dumnezeu în viaţa mea în totalitate dar când chiar sunt pus la probă nu mai este aşa de uşor, îmi este uşor să declar că El este stăpânul vieţii mele dar când chiar trebuie să cedez controlul şi să pun în mâna Sa totul, totul e destul de greu. Îmi este uşor să spun că am credinţă dar probele credinţei nu sunt lipsite de emoţii.

Şi totuşi… Dumnezeu este stăpânul vieţii, vrem sau nu vrem El decide cu privire la tot. El este cel care vrea sau nu vrea, El este cel care permite sau nu permite, El este cel care ştie ce e cel mai bine pentru noi. David spunea: Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, şi Domnul, Dumnezeu, ne poate scăpa de moarte. Fie că este vorba de aspecte mărunte ale vieţii sua de unele mai majore sau chiar despre eternitate Dumnezeu este Stăpânul şi în mâna lui sunt toate.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply