Imixtiuni în treburile interne

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. Geneza 2:24  

În lumea politică şi administrativă actuală există legi scrise dar şi legi nescrise care reglementează stilul de viaţă şi funcţionarea diferitelor entităţi. Fie că e vorba de o ţară, un grup de ţări, un parlament, prefecturi, primărie, diferite departamente sau o simplă familie au la bază seturi de reguli scrise sau nu care le guvernează şi pe care cei din interior şi exterior trebuie să le respecte.

De exemplu dacă cineva dintr-o ţară îşi „dă cu părerea” sau acţionează într-un alt stat deşi nu a fost mandatat pentru asta este foarte repede acuzat de imixtiune în treburile interne. Atâta vreme cât nu este o relaţie de subordonare sau parteneriat între cele două state acest „sport” va avea drept consecinţă riposta statului vizat.

Dacă merge cineva de la primărie să dea ordine la ANAF, poate să fie şi primarul, riscă să fie scos de pază afară de mânuţă şi lăsat lângă uşă iar dacă insistă se poate trezi cu poliţia pe cap. Dacă cineva de la biserica ortodoxă merge să „aşeze lucrurile” în una reformată sau catolică riscă acelaşi „tratament” pentru că nu are treabă acolo.

În  toate aceste cazuri vizitele sunt permise cu anumite acorduri respectate dar amestecarea în treburile interne nu. Poate li se va părea vizitatorilor că ei  ştiu mai bine cum trebuie făcut, poate au idei bune însă nu au voie să se amestece  decât în urma unui acord prealabil şi în anumite condiţii.

Ei bine cam aşa stă treaba cu familia. Orice „ajutor” venit de la părinţi, prieteni, rude, surori, fraţi, pseudo specialişti se numeşte imixtiune în treburile interne şi nu este recomandată decât în baza unor acorduri interne şi apoi externe. E posibil ca „sfătuitorii” să fie bine intenţionaţi dar neexistând un acord intern şi extern de colaborare pot face din bine rău foarte uşor.

În Scriptură ni se spune că cei doi îşi vor lăsa părinţii şi vor forma un alt trup. Deci vor lăsa „instituţia” în care au  crescut cu regulile ei cu autorităţile ei  şi vor forma o nouă instituţie cu alte reguli şi alte „autorităţi”. Trupul acesta nou creat va avea la început particularităţile celor două din care provin dar asta nu înseamnă că se mai supun autorităţii din care provin.

Cred că subminarea autorităţii familiei este cel mai frecvent motiv de divorţ şi o să vă spun despre câteva cazuri posibile ca să înţelegeţi după ce vom observa cum a avut loc o astfel de imixtiune în prima familie. Dacă prima familie nu avea parte de o asemenea „băgare” în treburile interne probabil era în alt punct omenirea acum dar… şarpele s-a dus şi „şi-a băgat coada” în treburile interne ale familiei. A venit cu un sfat adevărat, bun pentru oameni atunci şi aparent cu intenţia „nobilă” de a le face un bine: să cunoască bieţii oameni. Asta s-a numit imixtiune în treburile interne şi a cauzat mare tărăboi care se va încheia doar când pământul acesta va dispărea. De sportul acesta „domnul şarpe „ nu s-a lăsat şi astăzi „îl practică” cu mare succes încă.

Cazuri de amestecare în treburile interne:

Mama vine să le spună ce au de făcut. Vina mama fetei sau cea  a băiatului să „mai regleze” câte ceva în noua familie ca şi cum ar fi la ea acasă. Fie că le schimbă locul lucrurilor prin casă fie că le impune propriile reguli de mâncare sau ritualuri zilnice ea are mereu de „ajustat” câte ceva în noua instituţie. Intenţiile sunt lăudabile dar procedura este condamnabilă. Orice sfat se dă doar când este cerut şi când există un protocol creat între cei doi dacă nu se împlinesc aceste două condiţii… nu e bine să se acţioneze. Va produce ceartă, scindare şi conflict şi se va putea trezi cu odorul în braţe acasă.

Prietenii dau sfaturi. Multe persoane care se căsătoresc nu realizează că odată cu acest act prietenii nu mai pot avea aceeaşi influenţă în viaţa lor. Până atunci ea ieşea cu prietenele, le destăinuia probleme intime şi personale şi dacă acest lucru continuă soţul se va simţi tare „atins”. El  ieşea cu prietenii, juca fotbal, povesteau dar după căsătorie altcineva are dreptul asupra acelui timp. Prieteniile trebuie să îşi schimbe statutul şi doza de influenţă.

Televizorul, domnul ştie-tot. Poate nu realizaţi dar „domnul televizor” îşi bagă tare coada … ăăă undele, sau cablul în treburile interne. Fie că dă idei soţiei cu privire la „bărbatul ideal” sau la diferite accesorii vestimentare sau prin casă, fie că dă idei soţului cu privire la „soţia ideală” sau cu privire la maşini, meciuri etc acesta se amestecă serios în treburile interne şi cauzează sigur tensiuni şi nici măcar nu este bănuit ca inamic.

Cei din biserică. Ei na, o să vă supăraţi unii care credeţi că de acolo primiţi doar sfaturi bune dar nu calitatea sfaturilor o contest ci modul în care acestea vă sunt transmise. Sunt tot felul de băbuţe sfătoase şi bine intenţionate şi tot felul de atotştiutori şi prin biserică, mare atenţie la sfaturile primite.

Pfiii, nu am ajuns la jumate…. continuăm mâine. Până atunci analizaţi şi voi dacă depistaţi cazuri de imixtiuni în treburile interne cu privire la căsătoria voastră.

 

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.