Singurătatea în copilărie şi adolescenţă

Una din marile probleme în formarea omului este interacţionarea cu cei din jur. De când ne naştem comunicăm, interacţionăm, exploră, cunoaştem. Relaţiile cu alţi oameni sunt vitale pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă. Copiii au neapărată nevoie de relaţii sănătoase cu părinţii lor şi dacă nu le au întreaga lor existenţă va fi marcată de slaba calitate a acestor relaţii sau de lipsa acestora.

Copiii în care părinţii investesc „relaţie de calitate” devin oameni puternici, oameni siguri, oameni de calibru în schimb din rândul celor care nu au avut relaţii se ridică rar astfel de oameni. Depinde de noi în mare măsură ce fel de oameni vor fi copiii noştri mâine.

Pe măsură ce cresc copiii ori se izolează mai mult ori caută relaţii mai multe asta depinde de caracterul lor dar mai ales de experienţele relaţiei lor cu părinţii. Dacă relaţia a fost una de dominare din partea părinţilor, de nu e voie, de nu e bine atunci au mari şanse să devină „introvertiţi profesionişti” dacă însă părinţii au avut o poziţie echilibrată, s-au implicat, i-au susţinut, încurajat aceştia vor căuta relaţii şi nu le va fi teamă de ele.

Nici copiii care fug de relaţii nu fug de plăcere. În inima lor doresc relaţiile, tânjesc după ele dar formarea pe care o au în mintea lor nu îi lasă să relaţioneze sau o vor face dar exagerat de timid sau de abuziv.

Când devin adolescenţi, când întrebarea „Cine sunt?” le frământă mintea problema singurătăţii devine uriaşă la ambele categorii. Un adolescent singur va avea mari bătălii interioare şi dacă nici părinţii nu îi sunt alături e grav. Din acuza singurătăţii, pentru a căpăta şi ei atenţia cumva, pentru a fi importanţi se apucă de fumat, de droguri, alcool, se implică în relaţii sexuale, excese, teribilism, violenţă, schimbă vestimentaţia, frizura, face tatuaje, pune cercei, asculta muzică hard rock, e nerespectuos,  neascultător şi răzvrătit. Vrea atenţie, vrea relaţie are nevoie să fie important, are nevoie să fie considerat adult.

Dacă prin casa ta s-a „rătăcit” un copil sau un adolescent fă bine şi leagă o relaţie sănătoasă cu el. Consideră-l o persoană, dă-i credit, spune-i că e important, că e valoros, că are importanţă. Învaţă-l să nu se teamă de singurătate (dacă la rândul tău nu te temi de ea) . Cea mai mare resursă de care dispui şi care poate ajuta copilul tău este timpul, nu banii, timpul. Dă-i timp şi aşa el se va simţi important. Dă-i timp de calitate şi aşa va creşte sănătos şi viguros în caracter. Munceşte împreună cu el/ea, călătoriţi împreună, mergeţi singuri în pădure, mergeţi singuri în faţa lui Dumnezeu, apreciaţi-l şi legaţi prietenii durabile.

În acest fel adolescentul şi mai apoi tânărul sau adultul întotdeauna se va întoarce la cel/cea cu care a avut cea mai frumoasă relaţie şi care întotdeauna îl primeşte. Nu uitaţi, dacă vreţi ca pruncii voştri să îl caute pe Dumnezeu, să se apropie de El să îl iubească trebuie ca tata să aibă o relaţie bună cu ei. Întotdeauna, aproape întotdeauna, tinerii şi adulţii îl vor vedea pe Dumnezeu prin prisma tatălui lor. Dacă tata a fost abuziv vor fugi de Dumnezeu, dacă tata a fost autoritar şi dictator aşa îl vor vedea şi pe Dumnezeu, dacă tata a fost ipocrit şi făţarnic vor considera credinţa o ipocrizie, dacă tata a plecat în Spania sau Italia sau în orice ţară şi l-a lăsat acasă el se va simţi abandonat indiferent câte cadouri primeşte şi pe Dumnezeu il va considera de neîncredere. Dar dacă tata a a avut o relaţie bună cu ei, dacă a legat prietenie cu aceştia atunci fără prea multe îndemnuri copiii se vor apropia de Dumnezeu.

Ce fel de tată sunt eu? Ce fel de tată eşti tu? Ce fel de mamă? Ce vede copilul sau adolescentul din casa ta în tine? Ce relaţii ai cu ei?

Doamne, ajută-ne să fim părinţi responsabili şi înţelepţi.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply