Limitările tehnologiei

Toate lucrurile Sunt îngăduite, dar nu toate Sunt de folos. Toate lucrurile Sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia. 1 Corinteni 10:23  – 24

Deşi sunt un adept al tehnologiei şi un utilizator al ei. Deşi sunt încântat de orice progres tehnologic care poate îmbunătăţi viaţa oamenilor, totuşi observ că tehnologia limitează omul foarte mult. Nu condamn tehnologia şi nu sunt împotriva ei dar nu pot să nu observ limitările pe care le aduce omului. Deşi aparent se doreşte un beneficiu adus oamenilor în realitate puţini oameni vor beneficia cu adevărat de tehnologie, cei mai mulţi vor fi afectaţi negativ.

Am asistat la unele conversaţii între tineri zilele trecute şi am observat o limitare extraordinară a limbajului, unii abia mai ştiu să vorbească, gramatica dispare destul de repede, matematica devine o reală provocare în secolul computerului, orientarea e o reală problemă fără GPS, comunicarea devine aproape imposibilă fără sms şi facebook pentru că şi plicurile încep să dispară. Cultura generală bate în zero datorită fenomenului google. Oamenii nu mai  memorează informaţie pentru că au internetul la dispoziţie. Nu mai scrie nimeni o reţetă de prăjituri, o agendă cu numere de telefon sau cum se pune varza la murat că toate se găsesc pe internet.

Limitările pe care tehnologia le aduce sunt din ce în ce mai evidente. Copiii noştri vor folosi manuale electronice cât de curând, acestea vor fi interactive şi foarte dinamice ceea ce va duce la imposibilitatea de a citi o carte simplă pentru că nu va mai fi stimulat creierul la acelaş nivel cu cel din manualele electronice. Matematica va fi făcută mai mult de calculator iar zona stângă a creierului va avea mult de suferit din cauza asta. Viteza de reacţie la luarea de decizii va fi drastic îngreunată şi deciziile care până acum erau uşor de luat vor deveni adevărate provocări. Statul în casă în faţa calculatorului îi va afecta şi la dezvoltarea fizică şi la cea mentală. Afară la căţăratul în copac creierul lucrează mult, dar in fata calculatorului la jocuri şi desene e aproape în repaus.

Problema care mă sperie nu e tehnologia ci dependenţa de aceasta. În loc să folosim noi tehnologia ne foloseşte ea pe noi şi mai ales pe copiii noştri. Mi se duce gândul la un desen animat pe care îl văd ca pe o profeţie: “Wall-E”, unde compania PIXAR, condusă la acea vreme de Steve Jobs a conceput un desen animat cu o lume a viitorului unde tehnologia conducea omenirea fără ca aceasta să ştie că este condusă. E un desen animat (mai mult decât un desen animat) care trebuie văzut. De fapt cam toate filmele SF au fost o profeţire a realităţilor ce au venit (despre asta altă dată).

Nu pot să nu pun anexată acestei meditări un cântec al Danei Winner despre copilărie. Unde e puritatea, isteţimea, voioşia, joaca, alergatul, cunoaşterea, agerimea minţii, simplitatea, cântecul cristalin…. unde e copilăria… a luat-o tehnologia şi muşcă din ce în ce mai tare din vieţile noastre dar mai ales din ale copiilor noştri.

Mai putem face ceva oare? Îi mai putem opri? Mai putem să îi convingem că virtualul nu poate fi comparat cu realul, mai putem să la stârnim interesul cu o carte după ce s-au jucat o oră pe calculator? Îi mai putem lăsa fără smartphone?

Mi-e dor să văd copiii neafectaţi de tehnologie…

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

One Response

  1. Teofil Gavril 09/06/2013

Leave a Reply