Stresul – III

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Filipeni 4:6

Modul în care gândim şi acţionăm ne stresează sau destresează. Totul pleacă de la mintea noastră. Spuneam ieri că vă relatez o întâmplare în acest sens. Într-o dimineaţă de iarnă uşa de la locul de muncă nu voia să se deschidă. Eram afară cu colegii şi fiecare acţiona sau dădea idei despre cum să deschidem uşa. Unul sufla în yală, altul încălzea cheia în mâini, unul a adus un patent să prindem cheia mai bine, altul încerca să bată în yală cu un ciocănel „să se aşeze bine piesele din ea”. Nimic nu funcţiona şi eram stresaţi şi frustraţi.

La un moment dat au început a veni clienţi şi la stresul acela s-a mai adăugat unul sau unii, după o vreme şi o patrulă de poliţie a oprit să „cerceteze” apoi au mai venit şi curioşi şi „idioţi mulţi” ba că e cheia greşită, ba că este altă cheie ruptă în interior, ba că e un semn de la Dumnezeu, muuulte idei. Eram deja nervoşi, frustraţi şi stresaţi când vine un client fidel de al nostru şi foarte natural întreabă ce e acolo. Primeşte omul detaliile cerute, ia cheia, o pune în uşă după care întreabă: Dar s-a rugat careva pentru ca să se deschidă uşa? Am zis în mintea mea: Doar n-oi face rugăciuni la fiecare încuiere şi descuiere de uşă… Aşa că omul rosteşte o rugăciune simplă: Doamne Isuse te rog frumos ajută-ne tu să descuiem uşa aceasta şi arată-ţi tu puterea. Unii râdeau, alţii vorbeau, alţii fierbeau de nervi însă după rugăciunea aceea cheia a deschis yala fără nici o problemă.

Lecţia învăţată a fost una preţioasă. Dumnezeu nu răspunde doar rugăciunilor „elevate” sau celor care ţin doar de viaţa spirituală sau doar celor legate de alţii. Dumnezeu este acolo în toate aspectele vieţii, chiar şi în cele mai mici amănunte ale vieţii EL este „apelabil” De fapt chiar îi face plăcere să răspundă imediat aleşilor săi în toate aspectele în care este solicitat. Stresul nostru care dădea deja în frustrare apoi în furie putea fi evitat prin includerea lui Dumnezeu în ecuaţie. Era un element absolut necesar dar uitasem de el sau mai bine zis nu îl luasem în calcul.

Îndrăznesc să spun că stresul este mult mai prezent în viaţa celor care nu îl au pe Hristos în inimă şi în viaţa celor care s-au îndepărtat de El. Statisticienii din sociologii au descoperit din cercetări că oamenii care cred sunt mult mai destresaţi decât cei care nu cred în Dumnezeu.

Stresul este o consecinţă inevitabilă a îngrijorării deşi nu este generat doar de îngrijorare. Un om pe care îl preocupă mult grija zilei de mâine devine stresat din cauza aceasta şi stresul în această conjunctură se măreşte cu cât nevoia este mai mare sau cu cât ziua de salar este mai departe. Însă dacă Dumnezeu este prezent în acea viaţă omul poate „într-un mod de neînţeles” să încredinţeze lipsurile sau grijile sale în mâna lui Dumnezeu şi să trăiască mult mai destresat. Este mult mai lejeră viaţa atunci când aceasta este ancorată în cineva puternic şi bun, copiii duc o viaţă liniştită din punctul acesta de vedere pentru că părinţii „duc greul” ei nu trebuie să se streseze pentru că ştiu că au părinţi care se îngrijesc de toate. Nu prea ai să vezi pe copii făcând inventarul în cămară să vadă dacă ajunge mâncarea pentru iarnă. Mai degrabă îi auzi spunând „Mamă, nu mai este zahăr” şi pentru ei este suficient ştiind că mama va scoate de undeva zahăr.

Cam aşa ar trebui să ne destresăm şi noi care îl avem ca tată pe Dumnezeu. El promite să se îngrijească de nevoile noastre.
Mai menţionez încă un factor de stres major în viaţa noastră – televizorul. Aparent televizorul este folosit ca destresor. Mulţi oameni vin obosiţi de la muncă şi pornesc televizorul să se destreseze. Nu ştiu însă pe nimeni să se ridice de la televizor după o oră (dacă se poate opri la o oră) şi să zică: Ce bine m-am relaxat! Ce reconfortantă a fost! De obicei, aproape în 95% din cazuri oamenii se ridică de la televizor mai obosiţi şi mai stresaţi. Televizorul este mai degrabă un factor de stres decât unul destresor. Când priveşti la TV intri in contact cu o lume idealizată, o lume bazată pe erotic, plăcere, bani, libertate, curăţenie absolută, timp liber iar când te uiţi în viaţa ta ţi se pare că eşti ratat şi lucrul acesta se întâmplă de cele mai multe ori inconştient.

Rar vezi în filme sau la emisiuni oameni ca tine, de cele mai multe ori oamenii aceia sunt foarte atrăgători, cuceritori, seducători, cu bani, îşi permit orice, au timp liber cât vor, au servicii uşoare etc. Realitatea desigur că e alta dar diferenţa dintre ceea ce ţi se transmite şi realitate e tot mai mare şi te vei vedea mic, incapabil, nenorocit etc. Un alt factor de stres la televizor este cantitatea uriaşă de informaţii. Creierul nostru nu poate procesa o aşa cantitate de informaţii. Oamenii cred că se informează dar în realitate nu e aşa. Studiile sociologice citate de doctorul Virgiliu Gheorghe confirmă că nu avem capacitatea de a reţine o cantitate aşa de mare de informaţii cea mai multă fiind doar „depozitată” şi devenind o încărcătură stresantă, e dacă vreţi ca o mâncare nedigerată, o simţi grea în stomac. Stresul este foarte mare în cazul acesta. Deci televizorul clar este un factor stresant şi aproape fiecare îl are şi îl porneşte zilnic.

Mai este mult de scris despre stres şi factorii de stres dar mă opresc aici cu gândul că stresul este „dirijat” de creierul nostru şi dacă vrem destresare tot pe acolo ar trebuie să umblăm. O minte controlată de Duhul lui Dumnezeu, o inimă încrezătoare în tatăl de sus sunt cei mai eficienţi destresori din viaţa noastră. Voi mai scrie şi mâine dar despre paşi practici care pot fi făcuţi când stresul din viaţă trece de limitele normale. Fiţi… destresaţi!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply