Pauză

Pentru că sunt obosit de trezitul la ora 5 am hotărât să fac azi o pauză de la scris aşa că ………… PAUZĂ…….. . Este necesar ca din când în când să ne oprim din activitate pentru a ne odihni, pe româneşte „pentru a ne trage sufletul”. Pauzele astea sunt fie urâte prea tare, fie iubite prea tare şi rar găseşti oameni care să gândească echilibrat despre ele.

Unii iubesc pauzele. Cât am fost elev nu prea mi-au plăcut pauzele dar colegii mei abia le aşteptau. Era o hărmălaie şi un zgomot de nu mai auzeai nimic iar praful în clasă îl puteai porţiona cu cuţitul. Apoi am ajuns să lucrez în fabrică şi acolo oamenii iubeau tare pauzele. Făceau ce făceau şi dispăreau „în pauza de ţigară” doar că afurisitul de pachet avea multe ţigări vreo 20 cred. Apoi era pauza de masă şi o întindeau ca pe guma de mestecat. Bineînţeles că nu toţi cei din fabrică iubeau pauzele, şeful sigur nu le iubea, când apărea el prin sector se anulau toate pauzele indiferent dacă erau sau nu „legale”

Astăzi mulţi oameni iubesc pauzele. Sunt unii care numai în pauză stau, terasele din centru cam aceiaşi clienţi îi au, în anumite instituţii e o aşa plictiseală de la pauza de 8 ore că nu se merită să îşi strice pauza pentru un contribuabil care vine să rezolve o problemă.

Când se hotărăşte să se mai introducă o zi liberă „de la guvern” toată lumea e fericită şi se bucură de pauză, ei, nu chiar toată lumea dar … e bucurie mare la unii. Ştiţi vorba aia: Pauzele lungi şi dese….

Unii nu iubesc pauzele. Nu pot spune că le urăsc dar în pauză nu mă simt bine. Dacă nu am ceva de făcut îmi caut. Doctorul Andrei Pătrâncă ar spune că activismul ăsta nu e benefic. Nu mă cred eu cel mai harnic din univers dar cu pauzele niciodată nu am fost prieten, cu toate că, teoretic ştiu de importanţa lor . (iaca de aia nu iau eu pauze: ca să nu se mai creadă aşa de importante)

Patronii de firme private nu iubesc pauzele, unii chiar la urăsc. E timp mort în care nu produc bani şi dacă nu au bani, nu au cu ce da salarii si taxe aşa că pauzele cu cât mai multe cu atât îi încurcă mai tare. Liber profesioniştii nu iubesc pauzele chiar dacă simt nevoia. Pentru ei orice timp e folosit la maxim.

Care e poziţia corectă faţă de pauze?

Scriptura spune că Dumnezeu a dat porunca ca omul să se odihnească o zi din şapte şi numeşte această zi: „ziua de odihnă” şi o respectă şi El şi porunceşte oamenilor să o respecte. E adevărat că acum e mare tărăboi cu identificarea şi ţinerea acelei zile dar una din şapte ar trebui să fie pauză. Adevărul este că puţini oameni ţin această pauză după poruncă, cei mai mulţi fac din ea doar zi liberă de la serviciu nu zi de odihnă.

Specialiştii spun că e nevoie să facem pauze. Medicii recomandă odihna fizică, concediile,. Psihologii recomandă pauze pentru cei stresaţi.

Corpul acesta are anumite limitări şi are mare nevoie să se refacă (spune teoriticianul din mine) dacă nu are pauze la un moment dat „puşcă ceva de la suprasarcină”.  Eu trebuie să îmi schimb „politica” faţă de pauze. Să nu mă mai simt aşa de agitat, trădător şi inutil dacă „scot din viteză” aşa că vă aştept cu sugestii. Ce credeţi voi că trebuie să fac? Voi cum staţi cu pauzele?

PS. Dimineaţă de la oboseală creierul a complotat cu ochii şi „mi-au tras ţeapă” Mâna s-a dus pe telefon când acesta suna ca să de-a amânare la alarmă dar creierul fiind obosit şi dorind o pauză a trimis degetul pe anulare a alarmei nu pe amânare ca să sune iar peste 5 minute. Aşa se face că m-a păcălit de o oră, m-am trezit doar la 5:40 aşa că i-am copt-o. Am scris că fac pauză şi probabil se bucura tare dar şi el „a luat ţeapă” :))

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.