Ca nişte “miei” în mijlocul lupilor

Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, deci, înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii. Matei 10:16 Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Luca 10:3

Domnul Isus se afla înainte de răstignirea Sa, dar cu drumul stabilit deja. El experimentase ostilitatea celor din neamul Său ştia “cât de lupi sunt” ştia că va trebui să moară ucis de aceştia şi ştia foarte bine la ce îi cheamă pe ucenici. Ei trebuiau să cunoască realitatea aceasta a împotrivirii violente a celui rău lucrării de mântuire şi salvare iniţiate de Dumnezeu. Ştia că Satan le va declara război total şi viaţa lor va fi ţinta acestui domn al răului.

Ucenicii, dacă citim istoria vom afla că au plătit cu viaţa pentru credinţa lor şi “lupii” i-au atacat, i-au sfâşiat dar ei prin puterea lui Dumnezeu s-au achitat de misiunea lor şi au făcut şi din momentele morţii lor o cântare de laudă pentru Dumnezeu.

Mă uit la astăzi: Ce ar însemna astăzi oi sau mieii în mijlocul lupilor? Nu ştiu de ce îmi fuge mintea la miei în primul rând dar voi vorbi de miei mai mult că şi eu sunt unul. Nu mai reuşesc să înţeleg anumite lucruri şi asta nu uitându-mă la alţii ci la mine. Nu prea mai regăsesc în acelaşi sens acţiunea acestui verset. S-or fi terminat lupii, s-or fi terminat mieii şi oile sau toţi am devenit înţelepţi ca şerpii. S-a stins ura lupilor? Nu mai arătăm noi a miei nevinovaţi şi delicioşi pentru lupi?  Ne-om fi acrit de nu le mai place gustul? De ce nu mai au lupii apetit? Ori nu mai ieşim noi din staul? Ori lupii s-au cuminţit, şi-au schimbat năravul? Nu ştiu care din variante dar cred că un pic din toate.

Acum, mieii stau cuminţi în staul şi se bucură veseli şi ţopăie plictisiţi, de atâta plictiseală dată de statul în staul s-au cam acrit unii din ei şi chiar s-au îngrăşat, nu fac mişcare iar locul din staul în care să faci sport e limitat. Au încercat unii din ei să ţopăie, să sară, să zburde prin staul dar s-au ciocnit cap în cap cu oile mai bătrâne şi au luat căpăceală, că nu le poţi scoate afară. Alţii au făcut o alianţă şi oile stau acum pe margine lângă garduri ca pe mijloc să existe loc pentru miei să zburde. Unde nu s-a putut s-au făcut staule pentru miei separat şi acolo e mare ţopăială.

E adevărat că mieii de azi sunt înţelepţi ca şerpii în evitarea ieşirii din staul. Frica de lupi i-a făcut să conceapă strategii de motivare a necesităţii rămânerii în staul, dar baiul mare e că lupii nici staulul nu îl ocolesc. Ei se cred în siguranţă şi fericiţi dar lupii intră şi acolo purtând pieile oilor bătrâne păpate deja. Aşa se face că mai dispar miei şi azi dar nu pentru că s-au dus în mijlocul lupilor ci pentru că lupii au venit în mijlocul lor.

Acum mai este o problemă. În staul e mare plictiseală şi e nevoie de acţiune, e nevoie de accesorii, e nevoie de îmbunătăţiri, staulul trebuie să se asemene cumva cu “afară” trebuie să suplinească acel “afară” pentru ca mieii să guste măcar o simulare a libertăţii. Simularea asta nu va potoli niciodată zburdatul pe câmpie, staulul este pentru odihnă, pentru părtăşie în siguranţă. Pentru zburdat şi acţiune e “afară” chiar dacă sunt lupi mieii trebuie să iasă altfel se acresc, se plictisesc, nu mai au plăcere de staul, contestă gardurile şi se face tărăboi şi miros greu.

Ieşirea din staul şi mergerea “afară” este tare benefică. Acolo mieii devin oi, înfruntând pericolul, ascuţindu-şi vigilenţa şi atenţia, dezvoltând înţelepciunea şi devenind asemena şerpilor cu abilitatea de a se strecura fin şi delicat printre pericole şi în acelaş timp devenind fără răutate ca porumbeii. Doar trăind viaţa de “miel” poţi deveni ceea ce Dumnezeu te-a chemat să fii.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

One Response

  1. pety 21/05/2013

Leave a Reply