Mai mult decât înfrânarea de la păcat

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Galateni 5:22 – 23

Multă vreme am crezut că o luptă înverşunată cu păcatul şi pornirile firii este cheia pentru o viaţă de credinţă “de succes” şi se pare că nu doar eu am crezut asta ci mulţi oameni. În plus există mulţi care chiar acum cred asta. Ca un bun creştin ce mă doream a fi, am pus frână la tot ce mi s-a părut a veni din fire şi am încercat să nu îi dau ascultare, se părea că reuşisem, eram oarecum în control.

Problema majoră era că nu reuşeam la toate acestea să adaug un strop de bucurie, totul era stresant ca atunci când păzeşti caprele. Când crezi că ai adus-o la loc pe una descoperi că altele două au plecat din cârd. Era muncă titanică aşa că am zis: Trebuie să devin mai eficient. Dar cum? De la biserică se predica doar că trebuie să nu ascultăm de fire şi să nu îi împlinim poftele. Am citit, am căutat până la o discuţie pe care am avut-o cu preotul Teofil Părăian care foarte simplu mi-a spus pe vremea aceea: “Caută mai sus pe firul apei.” Acesta a fost factorul declanşator pentru mine. Era vorba despre principiul “cauză – efect” aşa că am început introspecţia.

Din păcate se predică din prea multe locuri despre o ţinere în frâu a firii dar se vorbeşte puţin despre cum să faci asta eficient menţionându-se simplist că Dumnezeu îţi dă putere să faci asta dacă ceri, lucru care e cât se poate de adevărat dar ce nu se spune e că Dumnezeu dă şi înţelepciune să facem asta. Foarte mulţi oameni înţeleg greşit viaţa de sfinţire şi se limitează la a îşi pune filtre şi bariere ducând o viaţă încordată, stresantă, fără bucurie, fără vitalitate. În faţa unei asemenea stări de fapt îndemnurile de “Fiţi bucuroşi” sau “bucuraţi-vă” în cel mai fericit caz va împinge omul în ipocrizie nu îl va determina chiar să se bucure.

Când Dumnezeu intră în viaţa noastră nu e de ajuns să spunem “Domane sunt al Tău, fă ce vrei din mine” apoi să ne luăm gândul de la a face ceva că oricum Dumnezeu a primit verde la semafor. Când Dumnezeu e stăpânul vieţii va conlucra cu omul “împreună lucrători” pentru a îl ajuta pe acesta să îşi schimbe viaţa radical. Îl va ajuta prin Duhul Sfânt să descopere generatorii de porniri fireşti sau păcătoase, îl va ajuta să îşi rezolve problemele trecutului generând astfel libertatea de a trăi, îi va desoperi cum poate trăi o viaţă plină de vitalitate rezolvând cauzele şi nu efectele.

În citatul de mai sus înainte de înfrânarea poftelor apar, dragostea, bucuria , pacea, răbdarea, bunătatea, credincioşia şi blândeţea. Sincer cred că nimic din Biblie e scăpat la voia întâmplării şi deci nici ordinea asta a înşiruirii nu e întâmplătoare. Probabil înfrânarea va fi ultimul lucru de care trebuie să ne facem griji dacă cele dinainte sunt prezente. Cum asta? Prin conlucrarea cu Duhul lui Dumnezeu care ne descoperă şi ne învaţă. Ascultând de El şi acţionând când acesta ne îndeamnă de fapt lucrăm la cauze, lucrăm în profunzimea fiinţei noastre. Rezolvând un aspect în trecutul nostru pot dispărea o multitudine de efecte din traiul nostru actual. E cea mai eficientă cale, este biblică, este recomandată şi generatoare de dragoste, pace, bucurie, bunătate etc.

Eu sunt încă la terapie, Duhul lui Dumnezeu încă îmi descoperă ce trebuie rezolvat. Cu fiecare aspect abordat şi vindecat de Dumnezeu sunt tot mai liber, mai bucuros. Tu?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

2 Comments

  1. pety 15/05/2013
  2. szromulus 15/05/2013

Leave a Reply