Înnoirea minţii – eveniment sau proces

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Romani 12:2 

Discuţiile despre modul în care noi ca şi credincioşi abandonăm vechiul mod de viaţă sunt inevitabile în cercurile mele de discuţii. De fapt oricine este cercetat de Duhul lui Dumnezeu îşi pune astfel de întrebări şi caută răspunsuri, e cât se poate de normal. E adevărat că de prea multe ori punem poveri inutile pe spatele celor care vor să se apropie de Dumnezeu devenind un fel de paznici la poarta raiului.

Era o vreme care nu cred că a apus, când oamenilor li se cerea dacă vor să vină la Dumnezeu renunţarea la toate viciile şi dacă nu renunţau la tutun sau alcool, dacă nu purtau batic şi fuste până în pământ nu erau primiţi. Întrebări despre ce cred şi de ce cred se puneau doar generalist. Exista într-un  fel pretenţia ca oamenii să se schimbe brusc în tot comportamentul lor la convertire.

Da, la întâlnirea cu Dumnezeu oamenii iau decizia de a îl urma şi de a se sfinţi progresiv dar schimbarea rareori are loc peste noapte. Va fi aproape imposibil pentru un fumător să renunţe la ţigară de a doua zi, deşi au fost cazuri, cele mai multe arată că un comportament care s-a dezvoltat printr-un proces de obişnuire, învăţare va trebui să suporte un proces de dezvăţare. Declanşatorul acestui proces dar şi energia necesară vin din dorinţa omului ca să se asemene cu Hristos. E un proces care ia timp.

De altfel noi avem multe de scos din viaţa noastră. Chiar dacă aparent, pentru a primi botezul, am renunţat la unele din ele în realitate mai avem o tonă care nu sunt ştiute de alţii iar unele care nici de noi nu sunt ştiute şi pe care le cărăm multă vreme. O minte nu se înnoieşte “de azi pe mâine”, ar fi un dezastru să se reseteze aşa, mintea noastră funcţionează după legile puse de Dumnezeu la creaţie aşa că e vorba de nişte procese care trebuie să aibă loc. Dacă aceste procese nu au loc înnoirea este aparentă. Aşa se face că unii fumează încă multă vreme pe ascuns sau consumă alcool în ascuns. Generatorul acelui comportament nu a fost înlăturat pentru că a existat o focalizare pe efecte şi nu pe cauze.

Versetul citat spune să vă transformaţi prin înnoirea minţii asta înseamnă că pe măsură ce mintea se înnoieşte comportamentele problematice dispar. E vorba de timp şi de muncă. Sincer aş vrea şi eu ca Dumnezeu să folosească o baghetă magică cu are să mă atingă la convertire şi toate păcatele care sunt fixate în mintea mea să dispară, aş vrea dar nu este aşa. Schimbarea aceasta înseamnă muncă, voinţă, efort. Există oameni care sunt tare dezamăgiţi că Dumnezeu nu le-a înnoit mintea şi că ei încă au lupte pentru că li s-a predicat că Dumnezeu îi scapă de alcool, tutun, patimi de îndată ce spun DA. În realitate atunci abia începe tratamentul dare e uneori foarte dur şi dureros.

Trebuie neapărat să găsim timp să medităm la viaţa noastră, la comportamente, la atitudini, trebuie să le găsim logica şi explicaţia, trebuie să le găsim sursa şi să acţionăm. Există multe lucruri pe care majoritatea creştinilor le ignoră şi în consecinţă nu pot trăi o viaţă deplină.

Creştinii încearcă să ignore trecutul. Vor să se dezică de el total şi fac des referire la “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiintă”. Nu poţi ignora trecutul, daca faci asta pierzi lecţii importante de viaţă şi rişti să repeţi greşelile. Tu şi eu suntem azi ceea ce suntem pentru că avem un trecut, toate evenimentele din viaţa noastră de până acum ne-au format. Nu avem cum să ne dezicem de el ci mai degrabă să îl acceptăm.

Creştinii încearcă să uite trecutul. Vestea tristă pe care o dau e că doar dacă te îmbolnăveşti la cap poţi uita trecutul. Nu cred că îţi doreşti asta. Păcatele, greşelile dar şi bucuriile, faptele bune se scriu în mintea noastră pentru totdeauna. Dacă te condamnă trecutul înţelege-l, rezolvă problemele dacă e cazul şi învaţă să te ierţi nu să uiţi.

Creştinii încearcă să trăiască în trecut. Probabil auziţi des pe unii care se roagă de mii de ori pentru iertarea trecutului lor sau creştini care la fiecare întâlnire pomenesc doar de faptele trecutului.

Creştinii nu vor să se confrunte cu trecutul. Fie că e dureros, fie că e ruşinos, fie că e dramatic le este greu să stea “faţă în faţă” cu trecutul să îşi înţeleagă parcursul vieţii. să îşi facă ordine. Asta îi condamnă la repetarea trecutului şi la un proces îngreunat de înnoire a minţii.

Confruntarea cu trecutul este neapărat necesară vindecării. Domnul Isus îi scoate trecutul pe tavă femeii samaritence, era nevoie şi nouă ni-l scoate la suprafaţă tocmai ca să îl abordăm şi să îl rezolvăm să facem din el prin puterea Lui din rană cicatrice.

Aşadar dacă încă mai există aspecte nerezolvate în viaţa ta nu descuraja, e numai normal. Păcatul se va lupta mereu în noi şi uneori va câştiga. Asigură-te doar că dorinţa  de a te schimba e prezenţă şi asigură-te că nu ignori cercetarea Duhului. Vindecarea vine de la Domnul dacă suntem dispuşi să ne ducem mintea la înnoit de fiecare dată când găsim vechituri pe acolo.

Succes la renovare!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply