El este mai mic decât tine

Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească. Geneza 37:3

Nu ştiu dacă toţi cei ce citiţi sunteţi părinţi dar cu siguranţă copii aţi fost 😉 aşa că din ambele perspective ne afectează tema aceasta a favorizării copiilor sau defavorizării lor. Probabil aţi rostit sau aţi auzit expresii ca acestea: „Lasă-l pe el că e mai mic” sau „tu eşti mai mare, trebuie să cedezi” sau „dă-i lui jucăria că e mai mic” sau „fratele tău nu e aşa, cu el mă pot înţelege” sau „de ce nu poţi fi şi tu ca el” sau „de la tine am alte pretenţii” şi mai sunt. Toate aceste expresii de regulă arată spre favorizarea unui copil şi defavorizarea altuia.

În Scriptură întâlnim cazuri precum ale lui Iosif şi fraţii săi sau ale lui Iacov cu Esau în care favorizarea părintească a fost evidentă şi ne sunt exemple bune şi surse de învăţătură. În cele două cazuri amintite consecinţele au fost dramatice. Astfel ajung fraţii lui Iosif să îl vândă după ce îşi puseseră gândul să îl ucidă mai întâi. În cazul Iacov şi Esau tot intenţie de crimă era şi cu greu s-a  renunţat la asta. Aparent chestii nevinovate, capricii ale părinţilor dar în realitate efectele sunt dramatice. Nu vorbesc despre mofturi moderne, concepte ale secolului nostru, vorbesc despre lucruri vechi şi actuale. Despre aspecte confirmate de istorie, citibile, observabile.

Favorizarea unui copil în defavoarea altuia sau altora are efecte negative majore şi astăzi, a avut de când lumea şi are şi acum. Cercetările arată că un frate sau sora unui copil favorizat poate avea mari probleme si au identificat: frica, inferioritatea, ambivalența, depresia, fuga de realitate, insensibilitatea, retragerea, resemnarea, neliniştea, vinovăţia, îngrijorarea, valoarea de sine scăzută, autocondamnarea şi altele. Toate ca urmare a faptului că se simt respinşi.

„Nu ştiu cum sunteţi voi dar eu când mă gândesc…” la mine pot observa diferite acţiuni pe care le fac şi în care observ favoritisme uneori, cu toate că eu ştiu şi soţia mea la fel, despre pericolul unui asemenea comportament. Mă întreb ce se întâmplă cu cei care nu sunt conştienţi de asemenea lucruri. Acesta a fost unul din motivele pentru care am abordat tema la Radio Samariteanul săptămâna asta și o vom abordat și săptămâna viitoare la Ora de consiliere.

Poate vi se pare că sunt mici şi nu observă sau nu înţeleg dar vă anunţ sus şi tare că nu e aşa. Copiii simt tot şi văd tot, doar nu au explicaţii pe care să le poată înţelege. În cazul citat mai sus scrie: „Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi” iubirea e o nevoie mare a copiilor, cea mai mare şi ei sunt foarte atenţi cu modul, cantitatea si calitatea în care sunt iubiţi.

Aţi favorizat vreodata pe unul din copii? Ce întrebare… sigur că da. Faceţi asta frecvent? Dacă da atunci e timpul să vă opriţi şi să vă analizaţi comportamentul de părinte. Poate o iubiți că e fată şi asta aţi dorit sau pentru că seamănă cu mămica ei pe care o iubiți mult, poate îl iubiţi mai mult pentru că „e bărbatul lui tata” e băiatul care a fost aşteptat sau poate e cel mai mic şi e tare drăgălaş, nu e rău asta însă devine rău când ceilalţi copii nu primesc egal. Iubirea disproporţionată îţi poate arunca copiii pentru toată viaţa în anumite probleme specifice, le poţi afecta copilăria, adolescenţa, tinereţea, şi viaţa de adult, mai ales viaţa de căsnicie. Toate sunt afectate de un asemenea comportament.

Doamne, toarnă Tu călăuzire în noi prin Duhul tău cel sfânt să creştem copii echilibraţi şi cu principii sănătoase.

„Va urma!”

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

No Responses

Leave a Reply