Curăţarea izvorului

Apoi s-a dus la izvorul apelor, şi a aruncat sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.” Şi apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul. 2 Regi 2:21  – 22

Probabil că nu sunt singurul  care încearcă să îşi controleze gura, faptele, gândurile, instinctele. Cel puţin oamenii religioşi vor încerca pe tot parcursul vieţii să îşi controleze “ieşirile” adică pornirile fireşti prin care cei din jurul lor să vadă altceva decât evlavie. Ne place să ne afişăm “buni creştini” şi mai mult decât atât, ne place să îl ascultăm şi pe Dumnezeu deci să nu se vadă în viaţa noastră fapte sau vorbe fireşti. Nu ştiu dacă există oameni religioşi care să nu îşi înfrâneze deloc limba deşi sunt unii care izbucnesc adesea.

Eu fac parte din acei oameni care încearcă să controleze cât de bine se poate ceea ce transmit altora şi pentru a avea o imagine bună în ochii lor, recunosc asta, dar şi pentru a nu fi pentru ei o pricină de poticnire sau disconfort. De exemplu dacă sunt supărat foarte foarte rar se întâmplă să îmi arăt supărarea. Dacă sunt nervos mă stăpânesc aproape de perfecţiune, doar cei foarte cunoscuţi mai pot citi câte ceva. E oarecum “normal” să nu dai drumul gurii când vine potopul, să nu acţionezi la mânie când fierbe sângele în tine, e normal pentru mine, dar ştiu persoane care spun că acestea trebuiesc rezolvate pe loc. Orice amânare face rău la ambele persoane din relaţia tensionată. Rămân totuşi la opinia mea şi mă voi înfrâna .

Vin oameni la consiliere cu aceeaşi problemă: nu mă pot stăpâni, încerc să pun filtre gurii şi tot izbucnesc, încerc să controlez mânia şi tot o revărs şi dacă o perioadă am stăpânit-o la prima izbucnire curge tot ce am strâns în mine. E o situaţie des întâlnită şi răbufnirile unor astfel de persoane pot “rade” tot în cale. E dacă vreţi ca un baraj pus undeva înainte de un oraş. Strânge apă ca să protejeze oraşul să nu fie inundat dar dacă Doamne fereşte se rupe şterge o bună parte din acea localitate sau o distruge toată.

Oamenii din Ierihon au mers la Elisei cu o mare problemă. Cetatea avea o aşezare bună dar apa care trecea pe acolo nu era bună deci ţinutul era fără rod, nu era bun din cauză că apa nu era bună. Apele acelea nu îşi împlineau menirea, curgeau dar nu puteau potoli setea, nu puteau face să crească plantele. Omeneşte cred că oamenii locului au încercat să pună diverse soluţii în apă, doar doar se va face bună de băut, dar se pare că până la momentul acesta nu au reuşit nimic.

La fel poate şi noi ne dorim să ne înfrânăm, să ne controlăm dar nu reuşim. Poate ne întrebăm de ce nu e rod în viaţa noastră că totuşi apă curge, de ce nu avem creştere sau de ce nu putem să ne bucurăm de binecuvântările lui Dumnezeu. La cei din Ierihon Ilie nu tratează apele pe plan local, acolo în cetate, la revărsare. El merge la izvor, aruncă sare în el şi le vindecă în numele lui Dumnezeu.

Procedura lui Elisei este una care poate să ne înveţe cum putem face şi noi.

Să mergem la izvor. Poate filtrele puse la revărsare nu sunt eficiente, barajul se rupe adesea, poate soluţiile de îmbunătăţire a vieţii nu dau rezultate, ce la alţii merge la noi nu. Poate ai făcut toate eforturile să controlezi izbucnirile sau roadele vieţii tale şi nu ai reuşit. E momentul să mergi la originea apelor, la izvorul lor. Scriptura spune: păzeşte-ţi inima mai mult decât orice căci din ea ies izvoarele vieţii. Dacă e război pe undeva (cum avem noi cu Satan) atunci unul din cele mai bine păzite locuri trebuie să fie izvorul de apă. Oriunde e război apele sunt păzite să nu fie ortăvite. Dacă viaţa ta nu are rodul scontat, dacă soluţiile tale cad una după alta e foarte posibil să fie probleme la izvor. Caută acolo.

Să aruncăm sare în el. Sarea are proprietatea de a conserva şi în acelaşi timp de a curăţa dar şi de a da gust. O viaţă fără sare e una care se strică repede şi e fără gust. Sarea în scriptură e conservantul care se opune stricăciunii, voi sunteţi sarea pământului ne spune Biblia, adică noi, copiii lui Dumnezeu curăţiţi prin El. În acelaşi timp Cuvântul lui Dumnezeu are proprietatea de a păstra vieţile noastre ce a le curăţi şi de a le da gust. Cred că nu greşim dacă aruncăm sare multă la izvorul vieţii noastre. Dar e nevoie de un blid nou în care să punem sarea asta. E nevoie de un vas care nu a mai fost folosit la alte lucrări, cu alte cuvinte nu putem fi cu inima împărţită, vasul trebuie să fie nou. Soluţiile vechi nu pot fi folosite la curăţarea izvorului.

Vindecarea apelor. Asta trebuie să fie treaba lui Dumnezeu. Ilie le vindecă cu puterea lui Dumnezeu. Omeneşte putem construi baraje in vale, putem pune filtre şi face tot felul de canale de refulare şi siguranţă dar soluţia reală este curăţirea izvorului făcută în Numele lui Dumnezeu şi cu puterea lui Dumnezeu.

Păzirea izvorului. Un om care a avut mari probleme cu izvorul va trebui să pună pază straşnică acolo. De acolo se poate otrăvi întreaga viaţă, acolo e punctul de cel mai mare impact în viaţa noastră. De obieci obiectele de mare valoare le asigurăm la firme de asigurare fie că e vorba de case, maşini sau chiar vieţile noastre. Inima poate fi şi ea asigurată pentru că spune Biblia: Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Aceştia sunt paşii care au dat soluţia celor din Ierihon: Mers la izvor, vasul nou, sarea si puterea lui Dumnezeu. Verifică, e foarte posibil ca tot aceşti paşi să fie necesari şi la tine cum s-a întâmplat şi în cazul meu.

izvorul fericirii defect

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

3 Comments

  1. pety 27/04/2013
    • Teofil Gavril 27/04/2013
  2. pety 27/04/2013

Leave a Reply