Este Dumnezeu rasist?

„Cuvintele voastre Sunt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Şi mai întrebaţi: „Ce-am spus noi împotriva Ta?” Maleahi 3:13

Recunosc că scriu aceste rânduri provocat de un comentariu pe facebook, o cunoştinţă scria probabil dintr-un suflet amărât şi deznădăjduit că Dumnezeu este rasist şi că iubeşte românii şi pe ei îi binecuvintează iar pe ţigani îi lasă în necaz. Acesta a fost un factor declanşator, întrebarea asta e mai veche. M-am întrebat adesea despre naţii întregi care aparent sunt condamnate de la naştere încă. Oare e Dumnezeu rasist?

 Sunt multe rase de oameni care ar putea să se plângă că sunt tratate de Dumnezeu diferenţiat de alţii. Dacă mergem după logica omenească anumite popoare sunt binecuvântate şi altele nu sunt binecuvântate. De exemplu orice om ai intreba: Ce ţară e binecuvântată America sau Somalia? Ar spune aproape instant că America. Dacă întrebarea s-ar referi la America şi România poate s-ar găsi unii să spună că România dar majoritatea tot la americani ar face referire. Şi dacă am restrânge şi mai tare şi am face comparaţie între America şi Germania, părerile ar fi împărţite mult mai echilibrat între unii şi alţii sau pentru amândouă ţările. Totuşi este un criteriu de evaluare omenesc o fi şi cel divin?

Dacă ar fi să privim în Vechiul Testament vom vedea că Dumnezeu alege un neam de oameni care să fie al Lui Deuteronom 7:6  Căci tu eşti un popor Sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi Sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele. Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică, şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna Lui Faraon, împăratul Egiptului. Momentul alegerii este anterior acestei afirmaţii şi alegerea lui Dumnezeu este clară şi fără loc de comentarii. Aceasta nu înseamnă că celelalte naţii au fost discriminate cumva. Să nu uităm că Dumnezeu este Cel care a creat tot şi el este Stăpân.

Peste veacuri vedem clar interacţiunea lui Dumnezeu cu poporul Israel, vedem istoria lor dar vedem şi felul în care El a lucrat, a prelucrat această naţie de oameni. Nu ştiu, din punct de vedere uman, care din naţiunile din vremea aceea  a suferit mai mult decât poporul Israel. Au fost duşi în robie de atâtea ori, au fost cotropiţi, au fost dominaţi, au fost mustraţi, au fost purtaţi de Dumnezeu pe unde a vrut El chiar dacă ei se opuneau, aveau legi stricte pe care nu le puteau încălca. Aparent, omeneşte, nu îşi doresc mulţi o astfel de alegere asociată cu suferinţa şi legea si durerea. Binecuvâtările au curs şi ele asupra poporului dar “preţul” a fost o viaţă mereu sub privirea lui Dumnezeu care este drept şi sfânt. Omeneşte dacă analizăm oamenii ar vrea să fie şi binecuvântaţi şi să facă ce vor. La poporul “favorizat” nu a mers aşa.

În Noul Testament lucrurile iau o altă turnură. Apostolul Pavel spune corintenilor: Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Adică rămân doar două categorii de oameni. Cei noi şi cei vechi. Orice om poate veni la Hristos şi cere natura nouă iar jertfa Sa este deajuns ca să transforme acel om în făptură nouă care va trăi după noua identitate ulterior. Nu mai este român, ţigan, ungur, lipovan. Nu mai este nici american, român, francez, african sau somalez. Pavel vedea aceeaşi problemă a discriminării în mai multe biserici de aceea le scrie şi romanilor şi colosenilor şi galatenilor despre asta:

  • Romani 10:12  În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
  • Galateni 3:28  Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi Sunteţi una în Hristos Isus.
  • Coloseni 3:11  Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

Cred că scriptura este suficient de clară cu privire la identitatea noastră. Totuşi de ce avem senzaţia că unii oameni sunt binecuvântaţi suplimentar sau că unii sunt binecuvântaţi şi alţii nu? Care sunt criteriile care ne fac să evaluăm aşa lucrurile? Cel mai probabil starea materială şi prosperitatea. De regulă noi creştinii dacă vedem pe unii bogaţi avem două etichete pentru ei. Prima e “sunt binecuvântaţi” şi o punem celor cărora nu avem ce să le reproşăm iar celalată “sunt hoţi” şi o punem celor care ni se pare nouă că nu au dobândit cinstit averile. Noi ne grăbim foarte tare să fim evaluatori, să decidem care etichetă trebuie să o poarte. Cam aşa se întâmplă cu discriminarea. Ne grăbim din supărare alţii din invidie să punem eticheta pe oameni şi pe Dumnezeu. Totuşi criteriile noastre omeneşti nu sunt obiective de aceea ne îndemnă Dumnezeu să lăsăm judecata în sarcina Sa.

Un om al lui Dumnezeu spune: Era să mi se clatine piciorul când mă uitam la cei răi şi vedeam cât de bine le merge. Dumnezeu cunoaşte pericolul la care ne expunem când ne apucăm de făcut evaluari şi ne îndeamnă ca noi să ne facem evaluarea noastră personală şi să lăsăm evaluarea altora în grija Sa. Mai ştiţi ce s-a întâmplat cu David când a vrut să facă o evaluare a poporului: 2 Samuel 24:10  David a simţit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un… nebun!” (de citit şi continuarea)

Totuşi ştiu mulţi ţigani binecuvântaţi mai mult ca mine. Ştiu oameni care stau financiar mult mai bine decât mine. Asta nu mă face să mă gândesc la discriminare sau dacă o fac Dumnezeu îmi atrage atenţia că nu e atitudinea potrivită şi că judec la supărare sau mânie. E foarte uşor să evaluăm greşit mai ales dacă suntem supăraţi sau în suferinţă.

Deşi Dumnezeu are toată libertatea să fie şi rasist Scriptura ne arată o altă stare a lucrurilor. Domnul Isus s-a născut într-un loc sărac (cred că cel mai sărac) şi din dorinţa de a putea fi accesibil oamenilor cei mai de jos. În timpul trăirii pe pământ îl vedem pe Domnul Isus mai mult cu oamenii săraci şi în nevoie decât pe la preoţi sau mai marii vremii. E adevărat că unii din săracii sau nenorociţii vremii aceleia au ales să fie prezenţi unde era şi Isus prezent iar alţii să nu fie prezenţi acolo. Unii au ales să se bucure de binecuvântarea prezenţei Domnului Isus, alţii nu, dar nu poate fi acuzat Isus că a fost rasist (sau poate, că a favorizat mai degrabă clasele sociale desconsiderate ale vremii).

Da la amărăciune îmi vine să spun şi eu câte odată că Dumnezeu la alţii parcă nu le dă greutăţi, că îi binecuvintează material mult mai tare decât pe mine, că nu le dă suferinţe şi încercări dar Duhul Domnului mă face să înţeleg că treaba mea este să îmi văd starea mea şi să mă pocăiesc, să văd bârna din ochiul meu şi să fiu mulţumit cu starea în care mă aflu. Dumnezeu este măreţ, EL este Creatorul şi nu îi pot spune eu ce să facă cu o rasă de oameni sau cu alţi oameni în schimb îi pot cere milă pentru mine şi casa mea. Doamne ajută-mă te rog!

Nu uitaţi, oamenii pot fi rasişti, e un păcat ca toate celalalte dar asta nu înseamnă că putem spune asta despre Dumnezeu. El poate fi “rasist” dar e gata să aducă pe toţi oamenii în rasa binecuvântată de El şi deocamdată iubeşte la fel ambele rase de oameni însă va veni timpul când “rasa nouă” va fi luată de pe pământ şi atunci de sa vedea clar judecata Domnului.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply