La mine nu functioneaza astea…

Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. Proverbe 16:3

Adesea la şedinţele de consiliere pentru ca să facă omul clic folosesc poveşti terapeutice şi sau motivaţionale. Folosesc exemple pozitive, exemple de reuşite pentru a determina clientul să dorească schimbarea. Unii din ei răspund bine dar foarte mulţi, tot mai mulţi spun: „La mine nu merge domnule, nu funcţionează şi gata” şi multe alte afirmaţii de genul acesta.

Dacă stau bine şi meditez şi eu am spus de multe ori asemenea afirmaţii. De multe ori mi s-a părut greu ceea ce mi se cerea şi după 2-3 încercări am zis: Nu merge, la alţii o fi mergând dar la mine nu. Un ultim exemplu este cel în care mi-am propus să mă trezesc la ora 5. Am încercat cu ceasul, ceasul departe de pat, cu radio care să pornească dimineaţa, cu culcatul devreme etc, cu nimic nu mergea şi am zis: La mine nu se poate. Şi totuşi acum la 5 sunt sus.

Văd familii care vin la consiliere în conflict şi spun: Noi nu putem. Văd tineri care vin robiţi de pornografie şi spun: Eu nu pot. Văd oameni certaţi care au nevoie să ierte şi spun: Nu pot. Văd părinţi care greşesc şi care spun: Noi nu putem şi exemplele pot continua. De ce nu pot oamenii oare? Sau… chiar nu pot? Nu se poate să fie aceasta o scuză?

Ba da, poate fi şi o scuză dar problema e mult mai amplă. Cred totuşi că oamenii apelează la metoda asta de renunţare când li se pare grea schimbarea. Există desigur oameni care spun la prima auzire că nu pot, aceia ori nu au de gând să se schimbe, nu vor sa depună nici un efort pentru asta ori nu au prins logica a ceea ce se cere. Dar există şi oameni care ajung să afirme asta după câteva încercări. Au încercat o dată, de două ori, de trei ori sau de mai multe ori, nu au reuşit şi concluzionează: La mine nu merge.

Spunea cineva că dacă durerea stării actuale nu este mai mare decât durerea cauzată de schimbare, aceasta nu se va produce. Un exemplu: De adolescent am avut mari probleme cu dantura, aşa am fost eu mai slab la dinţi dar nici nu am îngrijit-o trebuie sa recunosc. Drept urmare am avut probleme cu durerile de măsele. Şi când vorbim de dureri din astea cred că deja avem numitor comun. Mă supărau de aveam nopţi nedormite şi acumulam tone de oboseală dar îmi era teamă de dentişti. Situaţia a continuat multă vreme, din păcate prea multă vreme mai ales că aveam un antecedent foarte neplăcut cu dentiştii. La un moment dat soţia mea văzând cum mă chinui şi cât de surmenat devenisem şi cât de multă suferinţă acumulasem mă provoacă la logică ca pe copiii mici. Logica era: Crezi că te poate durea mai tare decât atât la doctor? Singura durere ar fi un ac de seringă înfipt lângă dinte.

După scurta dar convingătoarea provocare la logică a nevestei mele, care este de altfel isteaţă foc, am mers prima dată la dentist după mulţi ani. Ce a urmat: prietenie cu doctorul, îmi făceam drum pe la el şi când nu era nevoie, suferinţa luată „cu mâna” şi mai ales nopţi dormite care deveniseră o mare raritate înainte de asta.

Unde era problema? Durerea situaţiei în care eram era mai mare decât durerea schimbării şi aceasta s-a putut produce. La fel este şi cu schimbările din viaţă de multe ori. Vrem o relaţie mai bună cu soţia, ne dorim asta, tânjim după asta dar preţul ce trebuie plătit ni se pare mult prea mare şi rămânem în starea veche. Vrem să renunţăm la vicii dar preţul de care se discută ni se pare mare şi nu considerăm că rentează. Sunt oameni care vor să devină creştini mai buni dar preţul li se pare prea mare şi rămân într-o stare de mediocritate. Am devenit delăsători şi nu luptători.

Am vrea noi, eu aş vrea, să existe o baghetă magică care să producă schimbările magic, fără costuri, fără eforturi şi definitiv. Mă întreabă mulţi de ce nu face Dumnezeu asta de vreme ce ei îşi dau acordul? De ce dacă vor să se schimbe Dumnezeu nu îi atinge cumva să producă schimbarea fără durere şi eforturi? Ei bine Dumnezeu ne lasă să alegem, dacă ar interveni aşa ar însemna să ne ia din libertate. Dacă voia asta ne făcea nişte roboţei care erau comandaţi de El şi gata.

Poate ai fost de multe ori pus in faţa provocării de a te schimba şi nu ai reuşit dar poate nu ai meditat niciodată de ce nu a avut succes demersul tău. Poate că ai dat vina pe neputinţă, pe păcat, pe duhuri necurate, pe alti oameni, pe viaţă, pe conjunctură, pe pastor, pe politicieni pe, pe, pe. Dar astăzi uită-te realist la care este piedica reală în calea schimbării tale. Ce te face să rămâi în starea în care ştii că nu este bine să stai? Cine te ţine să nu ieşi de acolo?

Dumnezeu spune să ne încredinţăm în mâna Lui lucrările nu să le comandăm la El să ni le facă, lucrul efectiv ne aparţine El promite că va da binecuvântarea şi ne asigură de succes dacă lucrăm „mână în mână” cu El. Cât de mult eşti dispus să plăteşti ca să ieşi din stările pe care vrei să le părăseşti? Ştiu că este greu să faci asta dar este posibil. Depinde de tine dacă cearta din casă încerează, depinde de tine dacă încetezi cu tutunul sau alcoolul, depinde de tine dacă încetezi cu pornografia, cu imoralitatea, cu pierderea timpului, da, depinde de tine. Dumnezeu va da ajutorul când tu şi eu ne vom apuca efectiv de treabă.

Nu uita: Schimbarea e un proces nu un eveniment.

Eşti sigur că ai făcut tot ce ai putut ca să te schimbi?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.