Concurs de egoisme

Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău. Deuteronom 5:21

Când eram copil gândeam ca un copil și acționam ca un copil dar întrebarea e: acum când sunt om mare, am lepădat ce era copilăresc? Când eram copil nu înțelegeam deloc ce înseamnă să poftești și mai ales nu înțelegeam câte valențe are pofta asta și cei din jurul meu mă condamnau pentru forma mea primitivă de egoism și poftire pe când ei se bucurau să folosească o formă rafinată de egoism și poftă îmbrăcate în falsă evlavie. Cu timpul am învățat bine de la dascălii mei și acum am capacitatea să fiu ca ei 🙁 .

Acum când sunt mare îmi dau seama că a pofti nevasta aproapelui nu înseamnă neapărat curvie în forma ei brută, a pofti casa aproapelui nu înseamnă un gând chinuitor despre cum să îi iei nefericitului casa, a pofti ogorul nu înseamnă să îi dai în cap ca să-ți rămână ție, a pofti robul, măgarul, lucrurile lui nu înseamnă neapărat a avea gânduri despre cum să i le furi, asa gândeam când eram copil. Acum însă realizez că de foarte multe ori am poftit și nici măcar nu am realizat că fac un păcat. De fiecare dată când am avut dorința de a fi puțin mai tare decât aproapele la vreunul din acele capitole m-am angajat într-o cursă a egoismelor și a poftirii.

Conceptul de competiție pe calea către cer nu e greșit deloc, e chiar recomandat. Pavel ne spune: m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna și mai ales: toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. Să luptăm pentru credință e recomandat, să luptăm pentru a fi ca Hristos e recomandat, să luptăm pentru răsplătiri divine e recomandat dar mare atenție să nu luptăm la concursuri care nu sunt ale noastre.

Din păcate de multe, de prea multe ori, ne lansăm în competiții care mai de care mai idioate. Hainele de firmă sunt una din ele, nu vă sfătuiesc neapărat să fiți îmbrăcați prost sau să vă îmbrăcați ca mine de la second-hand dar când ești în aceeași cursă cu vedetele sau cu TV-ul nu e bine. Știu familii în care situația banilor e drastică dat toată familia se îmbracă cu haine de firmă, nu au niciodată bani de zeciuială, mănâncă prost și foarte ieftin dar poartă cu toată mândria cea evlavioasă haine foarte scumpe. Nu e rău dacă ți le poți permite, dar când te angajezi într-o bătălie care nu e croită pentru tine te vei trezi ușor pe ultimul loc și sunt sigur că tot Dumnezeu va fi de vină.

O altă competiție a egoismului e mașina. Pentru mulți a trecut de la o necesitate la un alt nivel. Mulți se identifică cu mașina lor pentru aș își spori valoarea astfel se face că vezi omuleți slăbuți ca fizionomie, ca studii sau statut social dar care se prezintă cu mașini decapotabile de ultimă generație sau cu mașini de vedete și au motivația asta care mă zgârie pe creier: Frate, Domnul a dat-o! Slavă lui! Serios? Care domn?

Casele sunt un alt exemplu al unei astfel de competiții. Nu poftim casa aproapelui dar vrem să fie mai tare ca a sa. E o formă rafinată de poftire și competiția asta nu se termină niciodată. se pune termopan… punem și noi că doar n-om fi mai prejos, se pune parchet laminat … punem și noi cum adică, se cumpără plasme, hai să vedem una mai mare și competiția e nebună de tot că nu se termină niciodată iar comercianții sunt tare fericiți pe când nefericitul de concurent cade în genunchi de truda muncii. Vorbeam ieri cu soția despre oamenii care stau pe terase. Eu mă refeream la cei care stau pe terasă în oraș iar ea înțelegea că vorbesc de cei care stau pe terasa lor acasă și i-am zis: Nu la cei care au terasă acasă mă refer, aceia nu au timp să stea pe terasă, o fac dar nu se pot bucura de ea decât de 2-3 ori într-un an. Serios acum, aveți acasă lucruri pentru care ati muncit mult dar pe care nu le folosiți decât foarte rar?

Ați auzit expresii de genul: Frate, a deschis Domnul posibilitatea să plec peste hotare, e voie Lui. Am stat în rugăciune și am confirmarea asta. Sunt sigur că toți cei din biserici care au plecat au spus așa dar oare așa este? Este de acord Dumnezeu să se despartă așa soțul de soție și de copii? În nici un caz… 🙁

Nevestele… facem o cruce și zicem și despre asta. Cică să nu poftești nevasta aproapelui… hm… păi nu o poftești că doar nu ești un așa de păcătos așa de mare dar ești tare dezamăgit că nevastă-ta nu arată așa de bine ca a lui, sau că nu e tot așa de … dezbrăcată, sau că nu face mâncare ca a sa. Dacă nu ești căsătorit îți trece gândul prin minte să pui mâna pe o fată ca să îi lași mască pe colegii de generație, e concurență cu cine te afișezi în oraș. Pe partea feminină, nu poftești bărbatul celeilalte că la voi poftele sexuale vin mai greu dar așa îți vine să îi zici vreo două la al tău când vezi că altul e așa de descurcăreț, că se orientează bine, are bani, îi cumpără cadouri și flori, înghiți în sec când auzi de bărbați care își ajută soția în casă și tare ai vrea ca și al tău să fie așa, asta nu e rău, dar dacă dorințele astea fac tărăboi în casă e de rău. Pofta nu e bună, o femei înțeleaptă poate să transforme soțul câte puțin dar pofta vrea ca asta să se întâmple de mâine și dacă nu e așa e jale.

Concurența asta afectează și slujirea în biserică, din lauda și slăvirea lui Dumnezeu ne trezim că facem concurs de cântare sau de poezie sau de vorbire în limbi sau de predicare pentru care așteptăm aplauzele de rigoare amăgindu-ne că am făcut lucrarea Domnului.

Concurența egoismului are de a face și cu statura spirituală. Cum vedem anumite performanțe spirituale la cineva intrăm într-o competiție a simulării de evlavie sau de daruri pentru că ne dorim ce e al aproapelui nostru în loc să activăm darul care Dumnezeu l-a pus în noi. Credem adesea că darul altuia este mai bun decât al nostru și îl dorim pentru noi, devenim falși, concurăm egoist și necinstit cu fratele sau sora luând din ce este al lui pe nemeritate.

Îmi propun să fiu mult mai atent la ce fel de competiții mă angajez. Inima este nespus de înșelătoare, poate să îmbrace orice păcat în evlavie și să mi-l servească. Nu mai vreau să fiu păcălit și nu mai vreau să mă înșel singur. Vreau să lupt lupta cea bună nu false competiții extenuante și robitoare. Doamne ajuta-mă te rog.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply