Chiar și cei mari pleacă

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm. Psalmi 90:10

Citeam în dimineața asta știrea despre moartea lui Hugo Chavez, om mare și de care  puțină lume nu a auzit. Tot la 5 martie a murit acum 60 de ani și Stalin, tot om mare, cunoscut, temut. Îmi vin în minte și accidentele și incidentele  recente din România în care au murit oameni bogați și cunoscuti: Dumitru Sechelariu, fost primar al Bacăului și patronul unui club de fotbal, George Naghi fostul patron al  unei firme mari din domeniul alimentar, Alin Popa patronul celei mai mari firme de transport marfă din România și cazuri mai sunt.

În același timp au murit mulți alții mai puțini importanți pentru noi. În fiecare minut mor îm medie 74 de persoane în lume (Poți vedea aici un contor) Dintre toți cei care mor puțini sunt vedete, dar în fața morții nu contează cine ești, nu e important ce averi ai, nu e important ce studii ai, nu e important nici dacă ești iubit sau urât, nu contează nici dacă lași copii în urmă, soție sau dacă ești singur pe lume. Moartea nu îi ocolește nici pe cei care dăruiesc mult, nici pe cei zgârciți, nu se rușinează dacă ești dezbrăcat și nu îi pasă dacă ai pe tine haine de firmă. Nu o interesează dacă ești în pat sau la manșa unui avion. Când trebuie să vină, nimeni nu poate să se opună.

Interesant e că pe patul de moarte sau înainte de moarte aproape toți oamenii devin fricoși, plâng și ar vrea să rămână nu să plece chiar și cei care nu ar avea pentru ce să mai rămână, chiar și cei care s-au plictisit de zile sau cei care au chinuit mult cu o boală, cei care nu au fost iubiți de nimeni toată viața, aproape toți ar vrea să mai stea dar nu se poate. Fie că ești pregătit fie că nu când e gata viața trebuie să pleci.

O asistentă care a lucrat într-o secție unde mureau mulți oameni a realizat un top de regrete, cele mai întâlnite, pe patul de moarte.

  • “Îmi doresc să fi avut curajul sa-mi trăiesc viata asa cum am vrut eu, nu cum se așteptau alții să o trăiesc”
  • Îmi doresc să nu fi muncit atât de mult”
  • Îmi doresc să fi avut curajul să-mi exprim sentimentele”
  • Îmi doresc să fi păstrat legăturile cu prietenii mei”
  • Îmi doresc să îmi fi permis să fiu mai fericit”

Viața pe pământul acesta, spunea înțeleptul Solomon, e doar trudă și durere. Când credem că suntem în putere începe să zboare timpul foarte repede. Când suntem mici ne dorim să dăm timpul înainte și să fim mari, când ajungem la o anumită vârstă tare am vrea să mai dăm timpul înapoi să retrăim în copilărie.

Cât de important e să știm să trăim… cât de important e ca la finalul vieții să nu avem regrete, sau să avem puține. Să trăiești e natural, ține de instincte mai mult dar să știi să trăiești e o minune. Și ajungi să știi ce nu trebuie făcut în viață și mai ales ce e important de făcut în scurta viață de pe acest pământ. Să fii mereu conștient că poate fi gata oricând viața și tu trebuie să fii pregătit.

Dar cel mai important lucru e: să te pregătești să mori. Ne pregătim mult pentru viață, pentru o meserie, pentru o excursie, pentru căsătorie dar nu știm să murim. Nimeni nu ne învață să murim frumos. Trebuie neapărat să înveți asta ca să nu fii luat pe nepregătite. Am văzut oameni pe patul de moarte cu pacea pe chip, cu emoție în priviri și cu bucurie în același timp. Erau oameni care se pregătiseră să moară, erau gata și așteptau cu emoție întâlnirea cu Dumnezeu și cu cei dragi.

Cei care se ocupă cu îngrijirea paliativă (a celor care vor muri sigur) spun că fără dubii cei care îl au pe Dumnezeu în viața lor mor aproape toți cu speranță și pace și devin în secțiile respective un factor încurajator și pentru alții care sunt gata de plecare.

Dragii mei, putem avea toată autoritatea asupra oamenilor, putem  avea bogății mari, renume sau dragoste dar de plecat trebuie să plecăm și nici unul din aspectele materiale ale acestui pământ nu ne poate lungi nici măcar cu o secundă viața. Sunt convins că medicii au făcut tot ce ținea de ei în cazurile morților oamenilor importanți dar nu au putut. Ne zbatem tare când cei dragi sunt în pericol să moară dar la timpul potrivit vor pleca, haideți să ne pregătim și de plecare.

Uită-te în viața ta și vezi unde vei ajunge după moarte? Împacă-te cu Dumnezeu ca să nu ai surprize dincolo, cei mai mulți oameni sunt îngroziți pe patul de moarte de întâlnirea cu Dumnezeu, știai asta? Apoi: Uită-te în viața ta și vezi pentru ce ți-ar părea rău dacă azi ai muri. Ce trebuie să mai faci încă? Ce trebuie să mai repari? Nu fi neînțelept ci înțelept. Moartea nu te va lăsa șă mai rezolvi ceva atunci, rezolvă-le acum.

Viața e frumoasă chiar dacă azi nu o vezi așa dar garantez că atunci când moartea îți va bate pe umăr vei dori din toată inima să retrăiești viața cu bune și cu rele, cu dezamăgiri si cu neajunsuri, vei dori să o trăiești frumos și fără ură și resentimente, fără reproșuri, excese, alcool, tutun etc. Dumnezeu a îngăduit să trăiești, cum o faci? Dumnezeu va îngădui să mori, cum vei muri?

Astăzi te rog eu uită-te în jur și bucură-te de viață…. găsește motive să te bucuri că trăiești: inspiră adânc, privește cerul, privește ochii cuiva drag, îmbrățișează un copil sau oferă-i o bomboană, ascultă ciripitul unei păsări, zâmbește cuiva, salută oamenii, vorbește cu Dumnezeu…. cu alte cuvinte TRĂIEȘTE FRUMOS, BUCURĂ-TE CĂ TRĂIEȘTI.

buvura-te de viata

ca studii ai

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply