Căsătoria – Dragoste sau îndrăgostire

Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Proverbe 5:18  – 19

Una din reclamațiile dese la adresa căsătoriei este pierderea acelor simțăminte de îndrăgostire care apar la începutul relației. Foarte mult se blamează dispariția sau estomparea acelor sentimente dar haideți să vedem care este realitatea.

Puține căsătorii încep altfel decât prin îndrăgostire. De obicei celebrele versuri din melodia Mădălinei Manole sunt reale: “Te-am văzut, mi-ai plăcut. Ce rămâne de făcut? Îndrăznesc să-ți vorbesc. Te iubesc!” De obicei așa încep cam toate relațiile măcar în România (există și culturi în care nu e așa) . Oamenii se văd, se plac, se nasc sentimente și se cultivă cu visare și romantism și când ajung la un anumit grad de creștere cei doi dacă sunt cu teamă de Dumnezeu se căsătoresc, dacă nu doar se mută împreună ca să facă sex.

Datorită hipersexualizării existente astăzi însă, tot procesul acesta este accelelerat la maxim. Înainte, ca să ajungi în faza întrebării: Ce rămâne de făcut, era nevoie de multe scrisori, hârtie și timbre dar implicit și de un anumit timp. Astăzi când îmbrăcămintea e foarte provocatoare, telefoane are oricine, internetul are viteze uimitoare și îndrăgostirea asta poate ajunge la faza deciziei foarte repede. Am putea zice că e pusă la microunde și înflorește ca popcornul. Totul e super comprimat și te simți suficient de îndrăgostit în câteva ore astfel încât să crezi că decizia trebuie luată a doua zi.  Cam acesta e procedeul și cu oamenii care se tem de Dumnezeu doar că e îmbrăcat mai evlavios.

La capătul celălalt al acestei sfori se află o dragoste matură, o dragoste care nu se mai bazează pe vizual, instinctual și sentimental ci pe respect, altruism și jertfă. O dragoste maturizată este neapărat necesară unei relații ca aceasta să funcționeze bine. Dacă dragostea rămâne copilaș, adică îndrăgostire doar toată viața, nu va rezista, nu va putea supraviețui pentru că frumusețea trece, tinerețea trece, obișnuința se instalează. O îndrăgostire dacă nu se maturizează nu e o dragoste adevărată ci e doar instinct și egoism.

Dragostea adevărată este foarte râvnită de mulți oameni și nu greșesc dacă spun de toți pentru că: este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Cine nu vrea să aibă parte de o asemenea iubire? Cine nu ar vrea să ajungă în compania unui soț/soții care să iubească așa? Fiecare dintre noi, dar pentru a ajunge la maturitatea aceasta a dragostei ea trebuie cultivată. Principiul semănatului guvernează și aici, nu ne putem aștepta să culegem roadele dragostei dacă nu o cultivăm.

E foarte frumoasă și de dorit îndrăgostirea și dacă reușești peste ani să rămâi îndrăgostit e fantastic. Uitați-vă la versetul acesta care spune fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Eu sunt un romantic convins și aș vrea ca îndrăgostirea asta să dăinuiască până la moarte. Ar fi extraordinar. Mă gândesc la Isaac când este văzut de Abimelec jucându-se cu nevastă-sa Rebeca, ce fel de joacă aveau? Probabil una de îndrăgostiți pentru că îl face pe Abimelec să realizeze că aceasta era de fapt nevastă-sa și că fusese mințit. Citiți Cântarea Cântărilor și vedeți acolo îndrăgostire și declarații de dragoste. E frumos să fii îndrăgostit, e de dorit dar nu e tot.

Ce faci când nu mai ești îndrăgostit? Ce faci când sentimentele se topesc și aproape dispar? Ce faci dacă nu mai simți? Renunți? Da, cei mai mulți renunță și ajung în tribunal pentru că nu mai simt nimic unul pentru celălalt. Ajung să se arunce la gunoi după ce s-au folosit unul pe celălalt. Ajung să caute o altă relație din care să sugă ca un vampir dragoste dar nici acolo nu va reuși pentru că dragostea nu poate trăi dacă există egoism și va merge din relație în relație căutând dragostea dar nu o va găsi pentru că e egoist.

La polul opus acestei situații e dragostea care se maturizează. Biblia spune în Proberbe 22 cu 1 că: a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul. Mare, mare adevăr. Ce gust mai are viața când omul a zburat din relație în relație doar pentru sentimente. O mare dezamăgire și amărăciune îi conduce mintea și nu mai găsește plăcere în a trăi. Dar ce mare binecuvântare e să iubești adevărat și să fii iubit cu maturitate. Să ai o dragoste care să reziste în timp, să reziste furtunilor și atacurilor, o dragoste care să fie gata de jertfă, o dragoste ca a lui Hristos.

Dragostea maturizată e dovada dragostei adevărate. Ce e doar sentiment și egoism nu ajunge niciodată să crească în principiile dragostei de aceea recomand tinerilor care vor să se căsătorească supunerea relației lor la testul timpului. Acest test dovedește dacă dragostea e reală sau dacă e doar instinct. Știu persoane care iubesc real și partenerul sau persoana iubită nici nu știe asta dar ele iubesc matur.

Doamne binecuvintează-mă să pot iubi soția mea după modelul dragostei Tale, ajută-mă să cultiv dragostea ce i-o port dar și să rămân veșnic îndrăgostit măcar cât sunt acum de ea, să o pot iubi oricând, să mă pot jertfi pentru ea dacă este nevoie.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

One Response

  1. Felicia 14/02/2013

Leave a Reply