Căsătoria – inițiativa lui Dumnezeu

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine că omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”… Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. Geneza 2:18… 24

Poate uneori pare așa de firesc și natural să se căsătorească doi oameni încât o fac și cei care nu sunt credincioşi, şi ateii şi oamenii care nu au respect faţă de Dumnezeu. Pare așa de natural și normal să te căsătorești încât foarte puţini se mai gândesc că este inițiativa lui Dumnezeu căsătoria. Poate celor mai religioşi li se mai aminteşte la biserică la cununia religioasă (dacă sunt atenți) dar cei mai mulţi nu realizează că asta e scris în noi de Dumnezeu.

De multe ori aud băieți sau fete care îmi spun: Cred că e timpul să mă însor/mărit și să mă așez și eu la casa mea. E ceva scris undeva că la un moment dat omul trebuie să găsească partea care să îl completeze, simte asta în adâncul sufletului de cele mai multe ori înainte de a cunoaşte acea parte a sa.

Dumnezeu a scris în noi nevoia de unire așa cum este el: Ioan 10:30” Eu şi Tatăl una Suntem.” A văzut că omul era singur și a decis (El) să îi facă un ajutor potrivit și asta este extraordinar de bine pentru oameni. Este minunat să fii căsătorit. Este un mare har să ai un om alături cu care să călătorești. Este extraordinar mai ales dacă ajungi la stadiul din versetul de mai sus: să lași, să te lipești şi să te unești. Dacă nu sunt îndepliniți toți parametrii nu merge bine.

A lăsa se referă la a schimba tipul de relaţie pe care o are cu părinţii. Până atunci a fost subordonat în totalitate părinţilor și aceștia i-au coordonat viața iar de acum nu trebuie să mai fie așa. A lăsa nu înseamnă a-i abandona, a îi uita, a îi ignora pe părinți ci a stabili cu ei o relație adultă, matură. Relaţia cu partenerul de căsătorie trebuie să fie prioritară.

Puțini reușesc să facă asta. Fie din cauză că părinții ignoră sau subminează rolurile celor doi căsătoriți și conţinuă să îi dirijeze (de multe ori cu cele mai bune intenții) fie că unul din soți sau ambii nu se simt pregătiți să trăiască responsabil și să își asume viața așa cum este continuând să depindă dramatic de părinți. Niciuna din variante nu este corectă. Trebuie ca omul să lase părinții

A se lipi se referă la a găsi aspecte comune care să îi unească și să se angajeze într-un legământ. Multe persoane fac legământul la biserică sau la starea civilă cu ușurătate având mereu în minte un plan de ieșire în cazul în care va fi greu. Însă, nu aşa a plănuit Dumnezeu căsătoria. El a rânduit-o să fie o relaţie permanentă, durabilă şi stabilă. El spune că doreşte ca soţul şi soţia să se “lipească” unul de celălalt. Nu e o relație bazată pe atracţie fatală reciprocă ci pe un angajament reciproc. Definirea biblică a căsătoriei este făgăduinţa pe care şi-o fac bărbatul şi femeia de a-şi fi credincioşi indiferent de cost, sau de ce se întâmplă. Poate deveni soțul chel, burtos, impotent, neatrăgător, chiar dacă soţia lui îşi pierde frumuseţea, sau atracţia, chiar dacă nu mai este atât de ordonată şi curăţică, supusă sau tăcută. Chiar dacă nu pare să satisfacă toate dorinţele trupeşti ale soţului, dacă cheltuieşte bani fără înţelepciune, sau găteşte oribil. Etc.!! Astea nu sunt motive de divorț ci sunt provocări pentru cei doi la a găsi împreuna soluții.

A se uni. Îmi place, se pare că relația sexuală a fost invenția lui Dumnezeu nu a unei minți bolnave și păcătoase. E ceva ce Dumnezeu a inventat și este grozav asta. Mulți preoți privesc sexul în familie ca fiind ceva care are doar scopul de a face copii, orice relație sexuală în afara acestui scop fiind încadrată la perversiune şi păcat. Dar nu este așa. Relația sexuală e invenția lui Dumnezeu ca omul să se bucure, să aibă satisfacție să găsească plăcere pe un pământ în care sunt foarte multe necazuri. E modul în care Dumnezeu îi binecuvintează pe cei căsătoriți.

Dar unirea asta nu înseamnă doar relație sexuală ci mai mult. Poţ să fac sex cu soțul sau soţia într-un mod egoist și nu asta a fost intenţia lui Dumnezeu. Trebuie să devin altruist, adică plăcerea soţiei să fie mai importantă pentru mine decât plăcerea mea. Având o dragoste altruistă aceasta se va reflecta şi în alte capitole ale vieţii. Unirea aceasta reprezintă și împărţirea posesiunilor lor, părerilor lor, timpului lor, puterilor, talentelor, suferinţelor şi bucuriilor lor, a eşecurilor şi a succeselor lor, etc. Reprezintă căutarea binelui celuilalt, mai presus decât împlinirea celor personale şi căutarea interesului personal (Filip.2:3-4; Efes.5:28; Prov.31:12, 27). Cei doi, nu mai sunt deloc doi, iar această uniune trebuie să se manifeste în modalităţi practice. Dumnezeu nu a intenţionat-o să fie doar o teorie idealistă, ci o practică, un stil de viaţă. (1Cor.12:25) după Wayne Mack

Oamenii care nu găsesc partenerul. Există și oameni care nu găsesc un partener de viață. Nu ştiu care e logica dar îmi permit să fac câteva deducții. Cred că există oameni cărora Dumnezeu le-a rânduit să facă o anumită lucrare, de care El se va folosi și în lucrarea respectivă nu trebuie să fie căsătoriți. Apoi mai cred că păcatul se poate opune. De exemplu oameni care își permit să consume alcool şi să conducă mașina și mor în accidente și care lasă un om fără pereche chiar înainte de a se căsători, oameni care curvesc și se angajează într-o viață uşoară și care nu vor mai fi percepuți ca cel rânduit de Dumnezeu ca un partener. Exista și cazuri de oameni care datorită egoismului nu mai reuşesc să cupleze cu partenerul, exista cazuri care din cauza fricii nu iau în considerare căsătoria, oameni care din cauza complexelor nu au curajul să se gândească la căsătorie şi când o fac e deja târziu și multe alte cazuri.

În concluzie căsătoria e invenția lui Dumnezeu și funcţionează după principiile lui Dumnezeu. Căsătoria e ceva serios și de durată. Căsătoria e un angajament ferm pentru toată viața. Nu poate fi realizata temporar, nu există căsătorii pentru o zi sau pentru 20 de ani ci pentru o viaţă. Cei care au de gând să se căsătorească să o facă cu toată responsabilitatea, cei care sunt căsătoriţi să se iubească unul pe celălalt cum a poruncit Dumnezeu. Doamne dă-ne înțelepciune.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply