Ești robot sau ești om?

dr. Andrei Pătrâncă

În urmă cu ceva vreme, am fost șocat să constat, după publicarea unei reflecții, o reacție disproporționată sosită din partea unui coleg de breaslă. Individul, ateu, era deranjat că am făcut referire, într-o expunere publică, la rolul curativ pe care-l are in depresie credința. Violența lui era îmbrăcată într-o haină aparent desăvârșită a cunoașterii. Băiatul ăsta cunoștea toate studiile din lume în materie de psihiatrie, iar, din toate, scotea întotdeauna din context acele citate care îi susțineau punctul de vedere. Eu m-am retras din discuție și mi-am limitat considerabil interacțiunea cu grupul în cauză. Am urmărit însă postările lui ulterioare, pe alte subiecte, la fel de virulente și de ofensatoare, la adresa altor colegi și pe alte teme, de astă dată. Pe cât de hipertrofiat era intelectual, pe atât de retardat era afectiv.

De curând, am citit cartea unui psihanalist american, în care acesta declara că ai săi prieteni l-au abordat pentru a-i spune: ”-Am vrea să te avem pe tine, cel real, printre noi”. Nu e exact exprimarea din carte, fabulez pe alocuri, după cum am obiceiul, dar încerc să redau ideea centrală. La remarca prietenilor săi, a intrat imediat în defensivă: ”-Cum, tocmai eu, care am fost întotdeauna alături de voi?” Cu înțelepciunea specifică unei nații mai înclinate spre psihologie decât altele, prietenii i-au răspuns: ”-Ai fost cu știința ta, cu înțelepciunea ta, dar nu ai fost cu inima ta!” Analist ce era și sincer cu el însuși, cum se vrea a fi orice terapeut, a trebuit să recunoască: ”-Inteligența mea era, de fapt, un mecanism de apărare. De teama respingerii, le-am dăruit oamenilor doar mintea mea, nu și prezența mea afectivă. Și am făcut-o pentru că, arătându-mă așa cum îmi e inima, sunt vulnerabil, mă expun. Atunci când greșesc în știință, mă pot apăra, documentându-mă. Nu știu astăzi ceva, stai puțin, pun mâna pe carte și mâine voi fi invincibil! Dar de simțămintele mele, nu mă pot apăra!”

Exista obiceiul, în statele mai răsărite, ca, la angajare, potențialii concurenți pe un anumit post să fie lăsați împreună singuri și monitorizați prin intermediul camerelor de luat vederi. Proba aceasta, de inteligență emoțională, nu doar că era eliminatorie, ci cântărea cel mai mult în selecția respectivă. Puteai să ai la degetul tău mic toată știința, dacă nu reușeai să stabilești o relație lipsită de tensiuni cu al tău coleg, nu erai primit la acel loc de muncă. Rațiunea invocată pentru acest mod de alegere a angajaților era una simplă: cunoașterea se poate dobândi, un caracter e prea târziu să mai poată fi schimbat.

Uitându-mă-n urmă, văd și la mine multe ocazii în care am încercat să mă conectez cu oamenii prin prisma cunoașterii, pe când participarea afectivă a lipsit. Pot identifica momente clare din viață în care m-am cârâit cu semeni pentru lucruri în care credeam. Nu regret că mi-am apărat valorile, aș face-o bucuros de fiecare dată când se ivește ocazia. Cred în ceea ce știu și știu ceea ce cred. Regret că n-am stat înainte de toate să stabilesc o relație cu cel căruia vreau să-i expun adevărul meu. Regret că n-am iubit înainte de a judeca și n-am tăcut la ceasurile-n care se impune tăcerea.

Adesea, în spatele ortodoxiei noastre dogmatice, indiferent de domeniul de interes, se ascunde o imensă și oarbă mândrie, defensă de ambalaj a unei mari nesiguranțe interioare și a unui mare handicap în a-l iubi pe celălalt și a-l asuma așa cum este. Astăzi, sunt sceptic când mi se zice: ”-Ești deștept!”, ”ai o vorbire aleasă!”, ”ești tare!” Mi-ar plăcea să am multe necunoscute într-ale științei, și cel puțin tot atât de multe suflete ale căror simțiri să mă atingă și-n fața cărora eu, cel de dincolo de măști, să mă pot dezvălui, așa cum sunt.

Roboții au capul mare, dar le lipsește inima. Au mersul drept prin viață, dar simțirea stearpă. Cred că au adevăr și că umblă-n lumină, uitând că, fără iubire, adevărul ucide, iar lumina nu-și cunoaște scânteia de zămislire.

Să fim oameni, nu roboți! ;)

Sursa: Tineri spre fericire

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

3 Comments

    • Crist 17/12/2014
  1. pety 13/06/2013

Leave a Reply