Evenimentele din ultimele două săptămâni, destul de dramatice pentru mine, m-au forțat spre unele meditări lăuntrice de nescris pe bloguri. Luptele pe care am fost nevoit să le duc, și care nu s-au terminat, m-au țintuit cu gândurile lipite de Dumnezeu și am tras câteva concluzii personale, dintre care și cea de mai sus.
Am auzit mulți oameni vorbind despre Dumnezeu, predicând despre Dumnezeu, dând impresia cunoașterii depline și totale a lui Dumnezeu și am trăit cu convingerea că sunt în urmă la capitolul ”înțelegerea lui Dumnezeu”. În aceste zile am ajuns la concluzia că Dumnezeu nu poate fi înțeles, dar că nici nu e nevoie de asta. Ca să Îl înțelegem, ar trebui să fie finit și ar trebui să fie conform percepțiilor noastre, ori El nu e așa.
Desigur că mi-ar plăcea să Îl înțeleg pe El, sau măcar deciziile Sale cu privire la viața mea. Ar fi plăcut dar… nu știu cât de util, cât de folositor. Îmi amintesc situația lui Iov în care, din punct de vedere omenesc totul era pe dos. Un om neprihănit, cel mai neprihănit din timpul său, este lovit fără milă și cu furie de duşmanul sufletelor, și Dumnezeu acceptă ”jocul” propus de el. Nici Iov, nici prietenii săi, nici vreun alt om din acea vreme, nu aveau cum să-L înțeleagă pe Dumnezeu în această situație. Nici măcar noi astăzi. Și totuși Iov are curajul să ceară lămuriri: „Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi ?”
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.