Plin de râvnă pentru fapte bune

În citirea mea în Scriptură din această dimineață, un cuvânt mi-a atras atenția: „râvnă”. Acest cuvânt e folosit de puține ori în Scriptură, de aproximativ 40 de ori, și descrie starea de înaltă motivație a cuiva pentru anumite deziderate. E vorba de acea dorință arzătoare de a face ceva, de a ajunge undeva, de a respecta ceva și este una din stările recomandate de Dumnezeu, prin robii săi, nouă. Dumnezeu apreciază o râvnă sănătoasă pentru împlinirea poruncilor și pentru trăirea după modelul Cristic.

Pavel când îi scrie lui Tit că Domnul Isus Mântuitorul asta dorește, să Îi fim urmași în faptă, plini de râvnă: „El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” Celor din Galatia le recomandă de asemeni râvna: „este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine”.

Râvna este o calitate care s-a erodat mult la creștinii de azi, sau care a luat alte forme nebiblice. Mulți sunt plini de râvnă pentru religii, pentru ideologii, pentru neprihănirea proprie. Situația asta nu e străină Scripturii, pentru că, s-a întâlnit în biserica primară din Roma, când Pavel e nevoit să le atragă atenția „ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.” Râvna nu  e benefică și bună în orice situație. O râvnă greșită, poate produce mult rău, de aceea e nevoie ca râvna să fie stăpânită de Duhul Sfânt și insuflată de El, cum le scrie Pavel tot celor din Roma: „Fiţi plini de râvnă cu duhul.”

Râvna e pe cale de dispariție azi sub toate formele ei. Foarte greu și rar mai poți „aprinde” oameni, pentru diferite deziderate sau acțiuni. Tehnologia, confortul, izolarea, ne fac letargici și nu mai înțelegem termenul de râvnă, nu mai este relevant pentru noi și devine un cuvânt scos din vocabularul nostru. La acțiuni nebiblice încă mai este râvnă. Priviți râvna păcătoasă, care mână unii oameni, să militeze pentru drepturile minorităților sexuale. Au fost și sunt așa de plini de această râvnă drăcească, încât fac legea majorității. Un om normal, heterosexual, poate ajunge ușor la închisoare, dacă vrea o anume minoritate sexuală. Asta e râvnă, să mergi până în pânzele albe. Da, nu e corect dezideratul lor, nu e corectă manipularea, nu e corect modul de a vedea lucrurile, dar au râvnă pentru dorința lor.

Rar mai vezi oameni plini de râvnă. Creștinii, cei mai mulți, rezumă râvna la cadrul strict al bisericii. Credem greșit că râvnă înseamnă, să țipi tare la rugăciune sau amvon, credem greșit că râvnă înseamnă, să nu lipsești niciodată de la biserică, credem greșit că râvnă înseamnă, să ridici mâinile în sus la cântări sau rugăciuni, credem greșit că râvnă înseamnă, să ne batem cu alte tabere în biserică sau să vânăm pe cei care greșesc. Nu este râvnă acel predicator încruntat, transpirat și turbat care zbiară după amvon. Nici acel cântăreț care dă în delir, de câte ori repetă refrenul, nici acela care se roagă de se aude în tot cartierul sau acela care nu mai termină rugăciunea. Nu asta nu este râvnă.

Râvna este legitimă, când cuprinde mai întâi viața noastră în întregime, când ne arde dorul de a fi ca Isus, când ne arde dorul să slujim oamenii din afara bisericii, când nu ne dă pace gândul că am putea face o faptă bună în acea zi. Râvna este atunci când vrem și acționăm pentru a fi ca Isus.

Este mare nevoie de oameni ai lui Hristos plini de râvnă pentru fapte bune. Noi pocăiții avem capacități si puteri imense. Odată eram cunoscuți pentru unitatea noastră. Oamenii se pocăiau pentru că că pocăiții îi ajutau să își facă casă, pentru că pocăiții sunt uniți, pentru că pocăiții îi scoteau din necaz. Astăzi, pocăiții au schimbat foaia, nu mai fac din astea „că doar nu-s fraieri”. Înainte se știa de râvna pocăiților pentru „adunare”. Astăzi nu mai este așa proeminent aspectul acesta. Înainte râvna îi făcea pe pocăiți să cânte în tren, autobuz, gară, spital etc. Azi pocăiții tac în același context. Nu mai este râvnă sau dacă este, nu mai depășește biserica locală.

Suntem chemați să avem râvnă în deosebi pentru fapte bune. Aici se vede cel mai bine râvna. Suntem chemați să lucrăm pe degeaba, să oferim din banul, bunurile sau timpul nostru.Suntem chemați să ne jertfim pentru oameni, să ajutăm, să ne implicăm, să acționăm. Consider că o biserică locală, care nu are acțiuni sociale clare în localitatea în care funcționează, nu poate și nu are dreptul să facă evanghelizare și să cheme oamenii din acea localitate. Are dreptul să spună despre Hristos, doar acea comunitate de oameni, care l-a arătat pe Hristos mai întâi prin acțiunile sale, prin faptele de jertfă și implicare. Cineva spunea bine că: „Sunt mai sfinte mâinile care ajută decât buzele care se roagă.”

Râvna… cât de străin sau apropiat ți se pare acest termen? Cât de mult ne caracterizează pe mine și pe tine? Cum o manifestăm și care sunt granițele ei? Putem face ceva mai mult? Știi ce fapte bune se pot face în orașul tău? Știi ce proiecte de voluntariat există în zona din care faci parte?

Uite, dau un pont. Dacă ești din Mediaș sau împrejurimi își sugerez implicarea AICI mâine 13 septembie 2015.

Nevoie de bărbaţi pentru lucrări de tâmplarie, de unelte de toate felurile, de femei pentru amenajarea şi decorarea interioară şi pentru inaugurarea containerului sanitar prin pregătirea copiilor pentru prima zi de şcoală. Da, să-i spălăm şi să învăţăm mamele noţiuni de igienă. Şi mai nevoie de oricine poate să vopsească căsuţele interior-exterior cu o pensulă. Tot atunci, sperăm să ne facă cineva, tuturor, un gulaş uriaş la faţa locului. Sună distractiv, dar e şi util tare.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.