Dumnezeu e real, prezent și puternic – II

Meditam ieri la cât de corect este să descriem experiențele noastre cu Dumnezeu altora. Opinia mea rămâne că, este incorect ca aceste experiențe personale să fie trâmbițate. Când e vorba de activități publice este o situație dar cred că experiențele personale gen vise, vedenii, intervenții miraculoase și altele sunt cel puțin riscante dacă sunt spuse într-un cadru mai larg. De altfel, am ezitat mereu să fac asta și de aceea nici nu am făcut-o. Aș putea scrie câteva zeci de situații când l-a, simțit pe Dumnezeu personal dar cui ar ajuta?

De obicei, mărturisirile de acest gen sunt dezavantajoase și pentru cel ce le-a avut pentru că apare riscul mândriei, riscul amplificării și adăugirii dar sunt riscante și pentru cei ce le aud pentru că apare riscul să fie dezamăgiți, invidioși sau chiar să le slăbească credința. Spun asta ca unul care aud foarte des asemenea situații. Între noi, ca și copii ai lui Dumnezeu trebuie să avem un singur standard: Scriptura. Ce e peste asta devine riscant și aduce complicații.

Pe de altă parte sunt absolut încredințat că orice om căutător de Dumnezeu cu inimă sinceră va avea parte de experiențe unice, personalizate și extraordinare cu El. Așa că, în foarte puține cazuri se justifică expunerea publică a unor asemenea experiențe. Faptul că nu ne putem ține gura e unul rău nu unul bun. Noi credem că dacă spunem din alea bune, nu păcătuim. Ei bine, poți spune lucruri bune, despre Dumnezeu, când nu trebuie și săvârșești un păcat. Îmi amintesc de o asemenea situație care e destul de forțată dar o voi da ca exemplu. La un serviciu de priveghi cineva a venit să zică celor îndoliați să fie tari și să aibă nădejde că Dumnezeu e puternic și poate face minuni, inclusiv să învie pe cei morți. Asistența a rămas înlemnită când omul, cu un grup restrâns, a început să se roage pentru învierea persoanei din scriu. Nu vă scriu mai departe ce „senzații tari” au trăit cei din familia îndoliată.

Așadar, experiențele mele personale cu Dumnezeu, cum am auzit vocea, cum am simțit mâna Sa, cum am simțit prezența Sa vor rămâne ale mele și ale familiei mele. Ele vor fi un imbold spre a crede cu toată inima mea în Dumnezeu și spre a îi fi credincios și sper să nu le uit niciodată. Nu am fost niciodată un căutător de senzații, dar mi-au fost oferite. Sunt binecuvântat cu asta și vă încurajez să aprofundați legătura cu Dumnezeu prin citirea Cuvântului, meditare și rugăciune și sunt convins că veți primi suficiente confirmări că Dumnezeu este real, puternic și prezent.

Pe de altă parte, în ceea ce privește latura „neintimă” a vieții de pe acest pământ, intervenția lui Dumnezeu nu e deloc ascunsă și mă face să mă simt privilegiat. Faptul că s-a îndurat încă un an de un om păcătos ca mine e o mare minune. Faptul că am avut, pace, mâncare, sănătate și capacitatea de a munci sunt o mare, mare binecuvântare. Dacă mai adaug faptul că pe acest om nevrednic, imperfect și păcătos l-a considerat vrednic de a Îi sluji rămân fără cuvinte în fața dragostei și milei Sale.

Una din lucrările la care m-a învrednicit să particip anul trecut pe lângă cele menționate ieri este apariția cărții Schimbare de direcție care se dorește a fi o perspectivă creștină asupra homosexualității. O carte care a fost contestată și care va fi puternic contestată în continuare și de cei religioși și de cei care îmbrățișează filozofie de viață homosexuală. Probabil una din ultimele cărți care a avut libertatea să apară în România pe această temă întrucât nu va mai fi permis să vorbești despre o problemă care nu mai e considerată a fi problemă. Se va considera a fi ură mai ales că săptămâna aceasta CEDO a decis că fiecare stat europeana va trebuie să recunoască căsătoriile făcute în altul. Adică dacă un cuplu homosexual se căsătorește într-o țară care permite acest demers și vine înapoi în Românei căsătoria lor va trebui să fie recunoscută.

Modul în care Dumnezeu ne-a purtat de grijă și financiar anul trecut este extraordinar. Nu am dus lipsă de nimic deși lucrările noastre nu au o susținere financiară din partea cuiva. Ocazional, unele persoane trimise de Dumnezeu au sprijinit diferite segmente ale lucrării, chiar în momentele de fonduri zero și le mulțumesc din toată inima. Mai mult, anul trecut o persoană a fost motivată de Dumnezeu să ne plătească multe din facturile la utilități și iar e o mare, îndurare. Să mergi să plătești apa și să afli că e plătită, sau curentul electric. Dar pe general tot ceea ce suntem și facem este numai îndurarea și mila lui Dumnezeu. Sperăm ca și anul acesta să putem munci pentru a continua proiectele în care suntem implicați și care se desfășoară prin Asociația Doar Împreună.

Dumnezeu e real, prezent și puternic. Asta a fost concluzia anului trecut pentru mine dar și pentru soția mea.

If you found an error, highlight it and press Shift + E or click here to inform us.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare





Comentarii prin Facbook

Tu ce părere ai?