Dumnezeu e real, prezent și puternic – I

Anul trecut a fost unul foarte atipic pentru noi ca și familie. Am luat multe decizii care unora li se par ciudate, am luat hotărâri care pe unii i-au indignat și le consideră neînțelepte, am trăit experiențe extraordinare cu Dumnezeu și am simțit, dacă mai era nevoie, că El este real, prezent și intervine cu putere când este nevoie. Nu, nu voi scrie despre ele aici. Ele vor rămâne „ale noastre” pentru totdeauna, ne-au fost date pentru ca noi să fim convinși de realitatea, prezența și puterea Sa și alții nu le-ar putea înțelege. O expunere a lor ar părea doar grandomanie și nimeni nu ar avea de câștigat din asta. Consider că fiecare om dornic de Dumnezeu va primi propriile sale confirmări pe care le caută. Ele trebuie să rămână neuitate de mine. Voi scrie câteva gânduri despre ceea ce s-a întâmplat în anul trecut și a fost vizibil și pentru alții.

Anul 2015 nu a fost nici pe departe unul „de succes” pentru mine. În multe capitole am falimentat și mai ales m-am trezit cu bateriile descărcate adesea. Au fost și pauze neprogramate, perioade de inactivitate în anumite sectoare și mai ales timpi în care am spus „nu mai pot”. Energia cu care am „repornit” acum câțiva ani se terminase și nu mai găseam de unde să mă reîncarc. A trebuit să învăț să renunț la activismul religios încă o dată dacă mai era cazul.

În ceea ce privește consilierea. Anul trecut a fost unul plin. Pe de o parte cazurile consiliate față în față au scăzut, pe de altă parte activitatea pe email și telefon a crescu mult. Anul 2015 am trimis 4112 email-uri pe contul de consiliere asta înseamnă cam 11 pe zi față de 2014 în care a fost o medie de 6 pe zi. În plus, spre sfârșitul anului am avut mulțumirea că la partea de email-uri s-au mai angajat două persoane să contribuie, au preluat câteva cazuri și probabil anul acesta vom deveni și mai eficienți prin construirea unui site de suport în care sa lucreze mai mulți consilieri.

O părere mare de rău este că am multe mesaje la care nu am răspuns deloc anul trecut. Am alte mesaje la care le-am pierdut firul datorită lipsei infrastructurii necesare (de aceea se impune crearea unui site de suport). Am multe situații care nu au avut finalitate și în plus am și cazuri în care oamenii au ieșit din consiliere considerându-mă nepotrivit cu nevoile lor. E clar că nu mă aștept să fiu perfect, dar tot vor rămâne păreri de rău că nu am putut ajuta mai mult. Îmi cer scuze față de toți cei care în 2015 nu au primit răspuns la mesajele pe care le-au trimit pe adresa mea. Sper ca anul acesta situația să se îmbunătățească mult.

Pe de altă parte, domeniul acesta al scrisului pe blog e unul care nu a fost perfect anul trecut. Primul reproș e că nu am scris zilnic, așa cum aș fi dorit. Altul e că am avut greșeli de ortografie datorate vitezei (aici mulțumesc domnișoarei care mă corectează în fiecare zi după publicarea articolelor). Pe de altă parte am satisfacția că articolele sunt utile și primesc feedback pentru asta. Sunt persoane care sună sau scriu din America, Madagascar, Germania, Belgia, Canada, România și îmi confirmă. Le mulțumesc mult, sunt o încurajare pentru mine. Deși nu public astfel de mesaje, vreau acum să fac o excepție cu unul din mesaje, parțial, care m-a încurajat pentru că picase chiar când eram jos de tot și nu găseam motivația de a continua:

„… aș vrea să vă mai spun că articolele despre abuzul spiritual au fost terapeutice pentru mine. Și ce terapie!!! N-am mai apucat sa vă scriu, dar au fost ‘degetul pus pe rană’, o rană veche, cicatrizata urât. Citindu-le pe toate, am conștientizat că am fost un copil-adolescent-adult (chiar!!!!) abuzat spiritual de tatăl meu, sub privirile pasive ale mamei. Lectura lor mi-a deschis ochii, mintea și sufletul. Am înțeles multe din eșecurile personale din viața mea, din relațiile mele, din mariajul meu. Parca dintr-o data se lua o perdea și vedeam clar. Da, asta a fost primul efect. A urmat un melanj de sentimente  greu de descris în cuvinte : revoltă, mânie, tristețe, plâns, ură chiar. Mi-am zis că atunci când voi merge în vacanță în România îl voi privi pe tata în ochi și îi voi spune TOT, fără menajamente. Îl voi confrunta cu rănile sufletului și mintii mele. Dar…mi-am amintit de IUBIRE și DRAGOSTE și de ‘cinstirea părinților’ și de iertare…și am aplicat din nou sfatul dumneavoastră. Nu știu dacă l-am iertat 100% pe tata, dar știu ca nu îl urăsc și  știu că dacă voi veni in România în acest an, discuția pe care o voi avea cu el, va avea un alt ton și va fi impregnată de dragoste.”

M-am hotărât ca anul acesta să le colecționez pe toate și să le păstrez într-un fișier în calculator. Uneori, când ești descurajat, prind tare bine. La fel se întâmplă și cu proiectul lansat anul trecut Curăție.ro. Un site simplu despre sexualitate, cu informații la fel de simple care a fost foarte util se pare și pe care anul acesta o să îl reorganizez și actualizez mai des.

Pe partea de radio, anul 2015 a fost unul de schimbare. Am pornit proiectul și Vocea Credinței pe care anul acesta voi activa împreună cu oameni dragi mie. Radio Samariteanul rămâne și el tot un proiect de suflet dar secundar. Mă bucur de colaborarea cu oameni deosebiți pentru emisiuni și am promisiunea și de la alte persoane pentru acest an. La fel pe partea tehnică am fost sprijinit de Pety, fără ajutorul căruia nu aveam cum să pricep minimele cunoștințe despre audio pe care le am acum. Anul acesta am început deja două emisiuni noi, una făcută de mine – Provocarea zilei, una de Ana, soția mea – Momentul de inspirație. Avem în plan și alte resurse fără a avea pretenția de radio sau concurență cu careva. Nu urmărim scoruri ci să fim de folos celor care ascultă.

Și pe Asociația Doar Împreună anul trecut a fost unul binecuvântat. Dumnezeu a scos „de nicăieri” resurse pentru viitoarea scoală de calculatoare. S-au adunat fără nici cel mai mic efort și calculatoare și monitoarele necesare. Urmează partea de mobilier și spațiu pentru care Dumnezeu are pregătite resurse cu siguranță.

Cum estimam, motivele de mulțumire la adresa lui Dumnezeu se înșiră unele după altele și văd că am probleme și în inventarierea lor, ce să mai spun de putința de a mulțumi și de a fi recunoscător. Mai multe vă scriu mâine dacă trăim până atunci.

If you found an error, highlight it and press Shift + E or click here to inform us.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Comentarii prin Facbook

One Response

  1. Gabi 07/01/2016

Tu ce părere ai?