Plictiseala e o caracteristică foarte des întâlnită în secolul 21, foarte mulţi oameni se plictisesc, foarte mulţi copii se plictisesc la şcoală, la biserică, acasă etc. Nu mai avem răbdare să mergem 3 ore cu trenul dacă nu avem tot felul de device-uri cu noi. 3 ore de stat la biserică par tinerilor şi copiilor ani, orele de şcoală li se par imens de lungi în comparaţie cu cât de scurte li se par orele de la calculator. Soţii se plictisesc în relaţii cu acelaşi partener după un timp şi simt nevoia să adauge ceva „condimente” sau de schimbarea acestuia. Ne plictisim cu acelaşi loc de muncă multă vreme, ne plictisim cu aceeaşi casă sau maşină multă vreme, ne schimbăm telefonul cât de des se poate etc. Oamenii se plictisesc şi se plictisesc tare de tot.
În realitate timpul curge constant de când e lumea deci orele nu sunt mai lungi (deşi mie mi se pare că sunt scurtate tare). Şcoala e tot aşa de când e lumea poate s-au adăugat multe elemenete menite să facă atractivă şcoala nu să o facă plictisitoare, biserica a devenit mai „seducătoare” prin programe, scene, trupe, instrumente, proiecţie etc. Locurile de muncă sunt şi ele mult actualizate, în căsnicie au apărut elemente noi şi moderne etc. de fapt toate aspectele menţionate au suferit ajustări care ar trebui teoretic să elimine plictiseala nu să o instaleze, totuşi oamenii se plictisesc din ce în ce mai tare.
Ce se întâmplă?
Creierul nostru este creat de Dumnezeu să se adapteze, dacă mergem undeva la un hotel pentru o vreme va fi mai greu o zi sau două să ne obişnuim dar creierul va învăţa repede configuraţia camerelor, holurile, harta zonei etc şi nu va trebui să căutăm cu grijă nici clădirea, nici camera, nici baia cum am făcut-o prima dată. După un timp astea sunt învăţate. Aşa se întâmplă şi cu stimulii. Exemplu: Dacă mergi într-o încăpere unde se lucrează pe o maşinărie care face zgomot mult şi stai acolo o oră sau două fără căşti de protecţie creierul receptează semnale puternice, mult peste nivelul normal şi pentru a se proteja se adaptează de regulă reducând receptorii. Aşa se face că dacă ieşi afară după 2-3 ore de zgomot puternic nu vei mai auzi mare lucru creierul tău s-a adaptat zgomotului puternic reducând receptorii. La fel vei păţi dacă te uiţi în bec un minut sau în soare apoi priveşti în jur. E o metodă de protecţie.
Mai departe. Orice lucru din viaţa noastră ne stimulează mai mult sau mai puţin. Dacă acel lucru ne face plăcere creşte cantitatea de dopamină secretată şi deci ne simţim bine. Dacă mă gândesc acum la un pahar de pepsi mă simt mai bine pentru că îmi creşte cantitatea de dopamină. Aşa se face că cei care consumă droguri se simt bine, acestea forţează creşterea cantităţii de dopamină generate. Câtă vreme avem un nivel de dopamină ridicat suntem fericiţi, cum nu mai e ridicat ne plictisim şi foarte probabil dacă se menţine starea ne ducem spre depresie.
Dacă analizăm ce anume se întâmplă în viaţa noastră azi vom găsi multe lucruri care ne cresc cantitatea de dopamină de la sucuri foarte dulci şi gustoase până la droguri însă „generatorii de dopamină” nu sunt doar substanţe ci şi imagini, sunete, lucruri. Adică şi un film creşte dopamina, o ştire senzaţională, o femeie sau un bărbat arătoşi sau dezgoliţi, o muzică plăcută etc. Cu alte cuvinte tot ce ne place creşte dopamina şi ne face să ne simţim bine. Baiul mare este că, „creierul se adaptează” cum spuneam mai înainte. Adică dacă menţinem nivelul ridicat de excitanţi se menţine nivelul ridicat de dopamină şi creierul se adaptează făcând din acel nivel „un normal”, reduce receptorii şi neurotransmiţătorii pentru a se adapta. Aşa se face că revenind la o stare dinainte, normalul anterior cantitatea de dopamină nu mai este suficientă pentru a ne satisface şi devenim apatici, trişti, fără sens şi chiar depresivi.
Media de astăzi ştie lucrul acesta şi din păcate îl şi foloseşte pentru „a ne face fericiţi” avem filme de toate felurile pe sute de canale, avem ştiri din ce în ce mai variate, mai ingenios prezentate, crimele sau accidentele sunt prezentate tot mai în detaliu, filmările despre viaţa animalelor sunt făcute tot mai în detaliu, materialele despre viaţa vedetelor au tot mai multe intimităţi aduse totul este făcut ca „să ne facă fericiţi” să ne crească cantitatea de dopamină când privim la postul acela deci să fim mai fericiţi şi când suntem mai fericiţi revenim tot acolo, ne prind ca şi spectatori fideli. Lupta aceasta este mare şi asta se transformă în dependenţă, omul consumă ceea ce îi place şi o face cu mare poftă de fiecare dată şi caută mereu senzaţionalul, noutatea, detaliile picante din ştiri care nu au nici o trebă cu persoana lui de cele mai multe ori. Nu îşi dă seama că mass media îi face agenda. Când se va întâlni cu colegii va discuta despre ce mass media i-a pus pe agendă nu despre el şi persoana lui, va discuta despre crime, curvii, filme, stiri din alte ţări etc. iar durerile sau problemele sale nu mai au loc, se estompează pentru că aceste ştiri îl excită şi stimulează secreţia de dopamină.
Când deconectezi omul modern de la device-uri, de la TV, de la net acesta devine trist, apatic, depresiv pentru că o vreme (depinde de timpul petrecut pe media) creierul va detecta ca neplăcută lipsa acelor excitanţi. Aşa se face că ne plictisim. Ne plictisim pentru că nimic nou nu are loc, pentru că nu auzim nimic nou, pentru că nu vedem acţiune şi violenţă. Aşa se face că statul la biserică e plictisitor, nu esti stimulat după noile tale standarde, nu poate face păstorul sau preotul teatru chiar dacă se străduieşte să fie foarte inovativ, să mai foloseacă videoproiectorul, să mai pună un filmuleţ din Africa sau Israel etc. Mass media e mult mai dibace la acesta aspecte.
Omul se va plictisi în relaţii pentru că mass media îi oferă mereu oameni noi, schimbaţi, cu coafuri care diferă la fiecare ştire, cu decolteuri, machiaje şi ţinute mereu noi, ori soţul sau soţia nu se schimbă în fiecare seară nici nu au o armată de stilişti pe lângă ei. Devin plictisitori domnule. Nici nu ai idee cât de plictisitor şi anost poţi fi după ce partenerul tău se uită 3 ore la TV.
Deci plictiseala e dată de tehnologie sau mai bine zis de îmbinarea dintre tehnologie şi mass media. Pentru că am scris mult mă opresc aici şi continuăm şi mâine.
ideie
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Într-adevăr, nevoia de stimulare permanentă este o realitate. Încă îmi place să citesc analog, dând pagină cu pagină, făcând sublinieri şi adnotări pe marginea filei. Dar parcă nu poţi lua în rucsac 20 de cărţi. În Note Book sau tabletă încap cu zecile de mii, plus jocurile aferente. Se pare că în şcoala românească se va introduce tableta, ca suport educativ. Parcă văd că se vor face comisii care să implementeze programe naţionale de terapie a dependenţei de tabletă ori de mobil.
Apropos! La biserică folosesc MySword de pe telefon sau tabletă, pentru analiza cuvintelor greceşti. Când nu am la mine telefonul sau tableta, chiar mă plictisesc atunci când nu pot face o analiză aprofundată pe text, mai ales când predicatorul bate câmpii în lung şi-n lat.