Mutulică şi cele două iubite – mânia şi tăcerea

mutulica

Oamenii au tipare comportamentale, fără de care existenţa nu ar fi uşoară. Unele din tiparele de comportament sunt benefice, altele sunt fără o importanţă directă, dar există pentru că s-au dezvoltat, iar unele sunt de-a dreptul distructive. Ei bine, avem obligaţia, conform Scripturii, să renunţăm la comportamentele distructive şi să le înlocuim cu altele benefice. În această categorie se încadrează aceste două iubite ale soţilor despre care vreau să scriu azi.

Bărbaţii, mai ales cei căsătoriţi, se înţeleg bine cu aceste două iubite. Nu generalizez, dar mulţi dintre noi, avem tendinţa de a tine în braţe aceste două comportamente. Mânia îmbrăţişată cu tăcerea sunt irezistibil de ispititoare pentru soţi se pare. Bărbaţii le îmbrăţişează adesea şi Scriptura vede şi ţine cont de relaţia asta nepotrivită, când ne transmite completarea „şi nu ţineţi necaz pe ele”

Poziţia lui Mutulică o cunoaşte orice femeie măritată. E acea situaţie, când orice ai face, nu mai poţi scoate ursul din vizuină, şi dacă totuşi îndrăzneşti să îl zgândări e posibil să fie agresiv verbal sau chiar fizic, în unele cazuri. E situaţia în care noi bărbaţii, nu avem nimic cu voi dar avem multe, situaţia în care nu suntem supăraţi pe voi, dar suntem tare, e situaţia în care nu ne e foame, dar ne „ghiorăie maţele”, e situaţia în care nu vrem îmbrăţişarea voastră, dar totuşi tânjim după ea, e situaţia în care vrem să ne lăsaţi în pace, dar totuşi vrem atenţie. E o situaţie a contrastelor, pe care nici noi nu o înţelegem deplin, dar şi o situaţie a marii nevoi de iubire şi acceptare.

Black Friday – o oportunitate

bf

Probabil nu ştiţi cât de pasionat sunt de tehnologie, sau mă rog, puţini din voi au ajuns să afle despre pasiunea aceasta a mea. Ei bine, sunt pasionat de tot ce are butoane, ecrane, memorie, monitoare şi altele. Chiar dacă nu v-am spus până acum detaliul acesta, o fac astăzi, pentru a profita de o oportunitate. Despre ce este vorba:

Prin acest articol mă adresez celor care au de gând să cumpere ceva de Black Friday, şi îi anunţ că pot sprijini lucrarea de la Cabinetul de Consiliere şi pe cea de la Radio Samariteanul, dacă ajung în paginile magazinelor prin site-ul meu. Nu costă nimic în plus şi în acest fel lucrările, în care sunt implicat pro bono, vor primi anumite comisioane de la magazinele de la care doriţi să cumpăraţi.

Nu vă provoc să cumpăraţi, nu vreau să vă conving despre un anumit magazin, nu vreau să vă păcălesc în vreun fel, dar dacă aveţi în plan să cumpăraţi, ne puteţi ajuta în acesta lucrări enorm de mult cu zero lei.

Iată cum:

Importanţa tăcerii

importanta tacerii

Este interesant felul în care alegem să vorbim şi când. Vorbirea a trecut de-a lungul istoriei prin multe faze, iar acum suntem în timpul în care vorbim cel mai mult, cred eu. Avem sute de canale de televiziune, probabil sute de reţele de socializare, mii de minute gratuite în abonamentele de telefonie, nelimitat la scris email-uri şi chiar libertatea de a ne aduna şi a vorbi. Chiar dacă se pare că nu se vorbeşte, realitatea e că discutăm mai mult a niciodată, sau măcar suntem parte în conversaţii.

Se vorbeşte foarte mult, fie prin vorbe, fie prin scris, fie prin gesturi şi acţiuni. Cu alte cuvinte oamenii, dedică o parte consistentă din timpul lor vorbirii şi există un aflux mare de informaţie. Problema pe care o cunosc bine, pentru că vorbesc mult J, şi o capcană mare se află aici, este că, pentru a vorbi mult e nevoie să gândeşti foarte mult, să te pregăteşti foarte mult.

Vorbăria multă emite informaţie diluată, neinteresantă, este fenomenul numit „vorbe goale”, pe care într-o măsură mai mică sau mai mare, fiecare din noi îl cunoaşte. Mihai Eminescu, le scria criticilor săi în iarna lui 1883 următoarele versuri „E uşor a scrie versuri , Când nimic nu ai a spune,  Înşirând cuvinte goale, Ce din coadă au să sune.” Ei bine, ne aflăm într-un timp al abundenţei de vorbe, al încercării în informaţie, al tentaţiei de minciună, doar ca să impresionăm cu ceva, că oricum nimic nou nu se aduce.

Tăcerea şi durerea din spatele ei

Hidden_Pain

De multă vreme, Dumnezeu mă tot învață, să nu judec oamenii după aspectul lor, înfățișarea lor sau hainele lor. E o treabă grea, într-o societate concurențială și educarea mea a însemnat durere și disconfort, dar de ceva timp, mi-a intrat la cap și chiar reușesc să aplic această evaluare imparțială. În același timp, realizez acum cât de păguboasă este pentru oameni etichetarea, prejudecata și evaluarea după exterior.

Dina, e o femei în jur de 45 de ani, care debordează optimism, bunăvoie și viață. Este genul de om pe care îl place toată lumea. Calmă, vorbește frumos, îngrijită, serioasă și mai ales plăcută la conversație. Asta a făcut ca multe prietene ale ei, și are multe, să intre în relație cu ea pentru a îi povesti din durerile lor. Dina, a ascultat ani de zile spovedaniile prietenelor și prietenilor ei și pentru asta a fost apreciată.

Acum însă, stătea pe canapeaua din cabinet și era de nerecunoscut. S-a schimbat aproape instant cum a intrat pe ușă. Genul de schimbare bruscă, ca și cum ai scoate o mască de pe față. Din omul zâmbitor plin de viață, amabil, optimist, a căpătat, de fapt a arătat, o față împovărată crunt. Parcă avea o durere imensă. De aproximativ 27 de ani de zile Dina poartă în suflet drama ei și … a tăcut, 27 de ani a simțit durerea și a tăcut. A tăcut față de prieteni, față de soț, față de copii… nu a avut puterea să spună nimănui durerea sa.

Părere de amator în ale politicii

10799627-10152501090186375-1548452471-n

Nu sunt cel mai în formă pentru a scrie, însă încerc să gândesc la ce s-a întâmplat la aceste alegeri dincolo de ceea ce se vede. Aparent se vede o victorie, bucurie, efervescenţă şi stările acestea sunt normale după un asemenea eveniment şi e bine să fie trăite şi exprimate. Sper că această bucurie să nu ne învrăjbească cum a reuşit în campanie unul din candidaţi.

Una peste alta, deşi e o victorie, este un moment în care avem nevoie de rugăciune pentru noi şi pentru ţara aceasta. Nu va fi uşor deloc în perioada viitoare, după cum am mai scris. Va fi greu pentru că asta e viaţa pe acest pământ. Caracatiţa comunistă e mare şi tenebroasă, are tentaculele întinse peste tot prin dedesubturile politice, sociale si economice. Bătălia e imposibilă pentru un om. Nu îmi pun prea mari speranţe în dl. Iohanis, pentru că nu poate lupta cu o asemenea caracatiţă. Îmi pun însă speranţele în Dumnezeu, care poate destructura păcatul, mârşăvia, minciuna şi hoţia. Sper că dl. Iohanis va sta aproape de Dumnezeu şi va avea o relaţie cu El, e vital pentru ţara aceasta.

Sunt necesare câteva principii vitale acum pentru a face din România o ţară mai bună:

Necesitatea de a îţi păstra calmul

Jesus-sleeping-in-boat-at-peace-in-storm-500x348

Cel mai probabil este că nu au fost creştinii niciodată mai implicaţi în campanie electorală ca la aceste alegeri prezidenţiale. Nu îmi amintesc să fi văzut atâta susţinere ca la aceste alegeri înainte. Unii reuşesc să îşi păstreze calmul, dar cei mai mulţi sunt repede traşi de vârtejul discuţiilor şi ajung să discute precipitat, agitat, să acuze, să fie pătimaşi, să îşi piardă calmul şi să fie tulburaţi, de aceea vă propun să poposim puţin asupra nevoii de a privi echilibrat viaţa cu toate aspectele ei, în vederea păstrării liniştii interioare, acolo unde nu se impune neapărat agitaţie şi tulburare.

Noi oamenii, ne agităm atunci când ne simţim în pericol, când suntem nedreptăţiţi. Ne precipităm atunci când cineva nu ne respectă şi de multe ori, ne agităm atunci când cineva are o opinie contară cu a noastră. Nimănui nu îi este convenabil să se simtă ameninţat, nedreptăţit, nerespectat, dar chiar şi în aceste situaţii trebuie să ne păstrăm calmul, să evaluăm, să vorbim şi să acţionăm cu maxim de înţelepciune.

Când se duce pacea, când neliniştea, agitaţia, nervii, tensiunea, nerăbdarea şi pasiunea ne stăpânesc fiinţa, avem toate condiţiile întrunite pentru a acţiona impulsiv şi necugetat. De fapt, aceste stări sunt specifice situaţiilor limită, când viaţa ne este în pericol, când efectiv trebuie să „ţâşnim” pentru a scăpa de pericol. Atunci, în pericol iminent, singurul scop este să scapi de pericol şi acţionarea impulsivă este justificată. În alte situaţii, cum este campania electorală, suntem provocaţi să acţionăm aşa pentru că aşa, în stare de stres, teama, frică, suntem mai uşor de  manipulat.

Iată câteva idei dacă până acum te-ai agitat, certat, pierdut calmul şi liniştea în această campanie.

Abonare

direct pe mail

Primeşti toate noutăţile pe adresa te de email.