Timpul și iubirea copiilor – II

Așadar, aproape orice convertire a timpului în altă valută pentru a acoperi nevoile copiilor noștri e taxată și impozitată. La conversie se pierde mult timp, efort, emoții, gânduri, vise și putere. Când timpul îl folosesc pentru a cumpăra bunuri, bani, obiecte, servicii copilului meu, eu pierd o cantitate însemnată de timp. Când am aflat asta mă gândeam cum pot face pentru a fi pierderea mai mică și singura concluzie la care am ajuns a fost că e mai eficient să îi dau lui/lor timp brut, neconvertit în altceva. Timp de calitate maximă, timp încărcat de emoții puternice, de valoare și de putere.

Am văzut că muncind îmi arătam egoismul față de copii. Alegeam varianta cea mai comodă pentru mine. Munca e grea, dar tot era mai ușor de suportat decât ceva nou. E mult mai comod se pare să muncești 12 ore pe zi, decât să îți faci timp zilnic să stai câte două ore cu copiii și doar cu ei. Asta o spun pe baza mărturiei unei mari părți din părinții care au venit la consiliere. E mai comod chiar de suportat depărtarea de casă și munca în străinătate decât investirea timpului direct în viața copiilor.

Timpul și iubirea copiilor – I

Dan e un soț și un tată ca tine. Își iubește mult soția și copiii și face tot ce îi stă în putință pentru ei. Soția sa Dana tot așa. Au împreună doi copii unul de 3 altul de 5 ani și vor tot ce e mai bun pentru ei. Se zbat să așeze deja o viață lipsită de griji pentru ei. Seara când vin de la serviciu se uită peste copiii care de cele mai multe ori dorm deja și se roagă pentru ei ca Dumnezeu să îi binecuvânteze, apoi vorbesc cu persoana care a avut grijă de ei ca să vadă cum a fost acea zi și dacă totul este în regulă.

După ce pleacă acea femeie se uită unul la altul resemnați și cu toate că se iubesc și își declară asta, pică ambii „rupți” de oboseală în pat după pupicii de noapte bună. Ambii visează înainte de a adormi că viața asta agitată de acum se va termina și când își vor fi realizat scopul vor avea timp și de ei. Consideră că merită plătit prețul pentru binele copilașilor lor.

Postul – Util sau inutil (IV)

Dumnezeu nu are nevoie de postul nostru, noi avem nevoie de post pentru a ne putea depăşi limitările date de materie şi paternurile puse în mintea noastră de părinţi şi societate. Noi avem nevoie să descoperim prin post că există şi altceva şi acel altceva e mai bun decât materia, decât ceea ce se vede şi avem nevoie de antrenament pentru a putea vedea dincolo de ceea ce văd ochii, de ceea ce simţurile percep.

Când postim căutăm să depăşim normalul şi toţi cei care caută să cunoască pe Dumnezeu profund vor reuşi. Postul este una din practicile care ajută la asta, dar mai sunt si altele împletite cu el cum ar fi meditarea la cuvântul scris, supunerea faţă de autoritatea Duhului Sfânt, practicarea disciplinelor spirituale şi cultivarea unei inimi mulţumitoare. Dacă citiţi ultimile postări pe tema postului observaţi că despre toate am scris puţin, pentru că se leagă sau ar trebui să fie interconectate.

Postul – Util sau inutil (III)

De ceva vreme am ajuns la concluzia că am postit o perioadă mare din viață inadecvat. Nu văd acea perioadă ca pe un eșec total, acele zile de post ca pe niște păcate pentru că sunt conștient că fără infantilitatea lor nu ajungeam să am azi o nouă înțelegere și sunt convins că după mai multă cugetare o să găsesc iar elemente pe care azi le fac și pot fi perfecționate. Problema nu e la vremurile de neștiință ci le cele de știință. Ce fac azi când știu câte ceva despre postul plăcut Domnului?

Spuneam că privarea de mâncare e inutilă și poate chiar dăunătoare dacă nu ținem postul după regulile lui Dumnezeu și eu personal am identificat pentru mine că la post e necesar să dedic acea zi lui Dumnezeu, ca să mă conectez cu El și în același timp trebuie să îi dau loc caracterului cristic să stăpânească mintea mea care tânjește să „țâșnească repede spre rău” pentru că asta e pornirea ei. Am recomandat și îmi susțin această recomandare, la post e bine să ne deconectăm de ceea ce înseamnă normal și obișnuit în viața noastră.

Postul – Util sau inutil (II)

Așa cum scriam ieri, consider că privarea de mâncare într-o zi pusă deoparte pentru Dumnezeu este nu un chin, nu o pedeapsă a corpului, nu o disciplinare ci o acțiune care ajută, chiar dacă corpul are de îndurat o abatere de la ceea ce el consideră a fi normal.

Postirea centrată pe privarea de mâncare e mai degrabă prostire, dacă doar atât am realizat postind e inutil. La fel și postul ținut pentru palmares, cel ținut de ochii altora, cel ținut pentru a scăpa de sexul cu soțul și altele. Să nu ne înșelăm singuri, acesta nu este post. E vital „să-l ținem” ca la carte. Biblia ne spune clar cum trebuie să postim și așa ar trebui să procedăm dacă vrem să aibă vreo eficiență. Postul în care elementul central si unic e privarea de mâncare e inutil, ba chiar dăunător fizic și spiritual.

Postul – Util sau inutil (I)

Scriu aceste rânduri pentru cei care vor accepta să recunoască, așa cum eu am fost nevoit să admit, că au procedat sau procedează greșit în privința postului. Scenariul următor poate vă este cunoscut: ”Azi postesc, nu mănânc de dimineață nimic, renunț până și la cafeaua preferată ba chiar nici apă nu beau. Am pus o zi deoparte pentru Domnul. Voi mânca doar la 4 când ajung acasă și închei ziua de post.” Eu recunosc că am ținut multe astfel de zile de post și la fel recunosc că nu am văzut mari progrese în urma lor.

Un lucru interesant e că, în astfel de zile, soția sau soțul te enervează cumplit, copii sunt neascultători, șeful are pretenții aiurite, oamenii din trafic sunt de-a dreptul nesimțiți, colegii de muncă numai despre sex vorbesc și mai uiți ceva acasă de trebuie să te întorci. Concluzia infantilă pe care o tragem este că, cel rău se opune postului nostru. Păi normal, se opune, dar noi care pricepem, de ce nu îi dejucăm planurile?