Teama de respingere – o cauză a dependenţei în relaţii

dependenta in relatii

Deşi sunt un familist convins şi un luptător pentru promovarea familiei, aşa cum Dumnezeu a conceput-o. Deşi cred în reuşita unei societăţi în care familia este sănătoasă şi sunt unul din oamenii care luptă până la ultima clipă pentru salvarea căsniciilor celor care vin la consiliere cu probleme în dinamica familiei lor, consider dependenţa partenerilor unul de celălalt nesănătoasă pentru relaţie şi pentru copiii acelei familii şi implicit pentru societate.

Relaţiile de căsnicie în care soţia e dependentă de soţ sau soţul e dependent de soţie, sunt sortite nefericirii în cel mai bun caz. De regulă sunt sortite eşecului, divorţului şi sunt un mediu perfect pentru abuzuri de multe feluri. Relaţia de căsnicie, trebuie să funcţioneze ca un acord conştient între doi oameni care se iubesc şi respectă unul pe celălalt şi nu o relaţie, în care unul ştie de frica celuilalt sau în care unul e îngrozit de ce s-ar putea întâmpla dacă celălalt se supără.

O căsnicie care are alţi piloni decât: respectarea Cuvântului lui Dumnezeu, iubirea şi respectul  e una nefericită. Din păcate sunt multe, foarte multe, nepermis de multe căsnicii, bazate pe dependenţa partenerilor şi aceste căsnicii „rezistă” nu datorită dragostei, iubirii sau de dragul voii lui Dumnezeu ci din cauza fricii de respingere. Frazele care îi leagă pe cei doi sunt „Ce o să fac singur, singură?”, „Ce va zice biserica?”, „Ce o să zică rudele?”, „Ce va zice lumea?” sau în alte cazuri, dacă nu îi leagă astfel de gândiri, îi leagă dependenţa emoţională, teama lăuntrică şi dorinţa profundă de acceptare.

Minciuna – o consecinţă a fricii de respingere

teama de respingere

Ştim foarte bine că Dumnezeu, în Scriptură, consideră minciuna un păcat şi ne recomandă, pentru binele nostru, să nu minţim. Cu toate acestea, adesea oamenii apelează la minciună săvârşind un păcat. Ne punem întrebarea adesea care sunt cauzele pentru care minţim. Nu aş putea să le enumăr pe toate, vreau să fac referire astăzi la una din ele pentru a înţelege mecanismul şi a putea lupta mai eficient cu fenomenul acesta din viaţa noastră.

Din start precizez, cauza fundamentală a oricărui păcat este starea umană decăzută. De aici porneşte ispita de a nu asculta de Dumnezeu şi acesta este punctul la care trebuie să ajungem. Astăzi scriu despre cei care au ajuns să îşi predea viaţa lui Dumnezeu şi să intre în legământ cu Isus Hristos, Mântuitorul oamenilor. Scriu pentru cei care vor să câştige bătălia într-un capitol atât de sensibil.

Una din marile nevoi pe care o avem noi oamenii, nevoie confirmată spiritual, nevoie surprinsă în paginile Scripturii este nevoie de acceptare necondiţionată. Fiecare din noi vrem să fim acceptaţi de grupul din care facem parte, de clasă, de colectivul de la serviciu, de familie, de soţ sau soţie, de părinţi, de copii etc. Este o nevoie de care nu toţi suntem conştienţi, dar se regăseşte în acţiunile, vorbele şi comportamentul nostru.

Cu cine să voteze pocăiţii?

vot_26768300

Febra electorală, cuprinde încet, încet, cam toată România. Oamenii aud sau văd, vrând nevrând, despre candidaţii la preşedenţie. Unii din candidaţi sunt mai vocali, alţii mai prezenţi prin fotografii. Unii îşi trimit materialele de campanie prin poştă,odată cu pensia, alţii au spoturi pe radio. Unii au chiar posturi de televiziune la dispoziţie şi beneficiază de campanii favorabile pe ele, alţii fac vizite prin ţară, toţi dau pe la biserici în perioada asta şi câte şi mai câte acţiuni pentru a convinge oamenii că merită să fie votaţi.

În acest context electoral, se pune întrebarea, dacă noi, copiii lui Dumnezeu, trebuie să mergem la vot sau nu. Dacă trebuie să ne implicăm în asta sau nu. Nu voi insista pe un răspuns „academic”, adică documentat cu zeci sau sute de versete, pentru că e un jurnal personal şi nu o lucrare ştiinţifică. Cred totuşi, că avem datoria biblică, să ne implicăm în societatea în care trăim şi să o influenţăm în bine, prin acţiunile noastre şi aceste alegeri sunt o astfel de ocazie. Nu mă îndoiesc de necesitatea participării la aceste votări.

Vrednicia omului

worship1

Zilele acestea am meditat mult la modul în care noi oamenii ne vedem pe noi şi la modul în care alţii ne văd. Sunt uimit de capacitatea noastră de a vedea, mai mult decât este în viaţa noastră, dar şi de capacitatea celor din jurul nostru,de a vedea fie mai mult, fie ce nu este. Cu multe nimicuri ne frământăm noi mintea. Multe aspecte ar trebui să dispară din modul nostru de gândire.

Dragilor, avem nevoie de realism, ca să putem fi sinceri cu noi. Trebuie să ştim cine suntem, ca să ne putem raporta corect la Dumnezeu şi la alţii. Crezând că sunt cineva aş bara, aş stopa modul în care Dumnezeu vrea să mă folosească în lucrarea sa şi în acelaşi timp aş pune o barieră între mine şi unii oameni. Şi eu şi tu, suntem doar păcătoşi nevrednici. La acest capitol,există doar două categorii de oameni: păcătoşi neiertaţi şi păcătoşi iertaţi. Diferenţa nu o fac eu sau tu, ci Isus Hristos. Biblia ne învaţă, să nu avem despre noi înşine o părere mai înaltă decât se cuvine şi gândul acesta, ar trebui să ne urmărească.

O părere mai înaltă decât se cuvine, aduce după sine sau odată cu ea, pretenţia de a fi cinstiţi, pretenţia de a fi apreciaţi şi în unele cazuri, oamenii solicită asta explicit. Vrednicia mea şi a ta este Isus Hristos şi nu capacităţile sau realizările noastre. Tocmai aici stă şi secretul mândriei. Oamenii care îşi văd vrednicia lor au tentaţia aceasta.

Un nou pas – mai aproape de chemarea mea

IMG_20140503_104831

Anul acesta, aşa cum scriam la începutul său, a fost un an al renunţărilor, dar şi un an al unei dedicări lui Dumnezeu. Un nou episod din viaţă a început de astăzi şi trec prin perioade de reaşezare, calcule şi acordare cu voia lui Dumnezeu pentru mine şi familia mea. Lucrarea spre care mă cheamă Dumnezeu este în plină nevoie de oameni şi la chemarea Domnului secerişului, nu am putut să mă mai opun. Foarte mulţi oameni au nevoie de ajutor şi darurile pe care Dumnezeu le-a pus în mine, talanţii pe care mi i-a dat trebuiesc folosiţi pentru lucrarea Sa.

Nu mi-a  fost deloc uşor să iau această decizie. Nu mi-a fost uşor pentru că problema banilor mă frământă şi pe mine ca pe orice alt muritor. Mai mult, am renunţat la un servici bun şi mai ales la oameni de mare valoare şi cu care am legat relaţii frumoase. Nu îmi este uşor să reorganizez toată viaţa şi am şi temeri pentru perioada următoare. Am însă convingerea că Dumnezeu va purta de grijă.

O zi încercată

DSC_0016

Îmi vine în minte, un fragment din ceea ce Iosif le-a spus fraţior săi „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi”, când mă gândesc la lucrarea de ieri, din bisericuţa din Agârbiciu, în care slujesc. Am experimentat cum cel rău se opune violent, ca oamenii să intre în legământ cu Mântuitorul şi am experimentat şi modul minunat în care Dumnezeu aşează lucrurile, ca să îşi facă numele de laudă.

De câteva zile eram neliniştit, iar ieri dimineaţă am simţit o mare, mare tristeţe şi oponenţă, faţă de lucrarea ce trebuia făcută. A post prima din viaţa mea şi emoţiile au fost colosale. Un mare avantaj am avut prin prezenţa alături de mine a unui om cu experienţă în asemenea lucrări, altfel, emoţiile m-ar fi răpus mai ales la incidentele care au avut loc.

De multe ori în viaţă am spus… nu se poate, pentru că am privit doar omeneşte la probleme, dar ieri când am ajuns în Agârbiciu m-au întâmpinat fraţii mei, care au venit de la 5 să încălzească apă, cu convingerea că „nu se poate”. Părea greu, spre imposibil să încălzeşti în timp aşa de scurt, o cantitate de apă aşa de mare, când resursele pe care te-ai bazat s-au dus. După ce s-au apucat de cărat apa în bazin a cedat o conductă şi apa curgea afară şi iarăşi dezamăgire. Apoi la auzul ameninţărilor unii fraţi speriaţi s-au speriat. Totuşi, am reuşit în mijlocul atacurilor şi îndoielilor, pentru că am cerut protecţia lui Dumnezeu împreună cu alte câteva persoane. Le-am adus aminte de Moise la momentul intrării în Canaan „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”.

Abonare

direct pe mail

Primeşti toate noutăţile pe adresa te de email.